Intreaga Romanie e inca o tara nedescoperita, iar bucataria romaneasca a ramas, din cauza nepasarii si a ignorantei, extrem de regionalizata, insulara, aproape inaccesibila. Foarte putini mai stiu sa gateasca romaneste, iar si mai putini o fac. (...) M-au tentat sa-mi povestesc pasul si carciumarii (...) Si mi-am mai zis ca si celorlalti – „arheologilor“, bucurosi de experiente senzoriale stranii, dar si tuturor celor ce sunt (si mananca) pe Dunare si prin Carpati – le-ar placea sa afle ce a mai ramas viu din istoria taraneasca, targoveata si boiereasca a vietii romanesti de zi cu zi, a gatitului si a bautului.   

Radu Anton Roman

Cartea are un format generos si cuprinde numeroase si ilustratii, fiind un cadou ideal orice pasionat de vinuri. 

Vin fiert

Vinul fiert, ca sa fie mai aprig, ar trebui sa fie o Tamaioasa din cele vechi, mieroasa, de Dragasani ori de Pietroasa, urcata spre taria cea din urma, dincolo de care nu mai e nimic decat alta viata.

Unii-i zic invechirii indelungate ce transforma vinul dulce si tare intr-un fel de lichior, maderizare. Altii zis-au ca nu-i vin, ci ulei gros din alcool, ori marmelada (un cubulet turteste un regiment, mai umbla o legenda comica).

Dar nu conteaza ce zic unii si beau altii! Ce conteaza e sa fierbeti un vin cat mai tare si mai dulce, ca mierea, cat ar fi de dulce si de suava, n-ajunge pana la miez, nu indulceste si fibra profunda a vinului (desi fara miere nu se poate!).

Si nu avem decat patru (sunt ele mai multe, dar pe acestea le prefer eu) vinuri corespunzatoare in magazia nationala: Tamaioasa (Pietroasa, cum i se zice la locul ei de varf), Grasa de Cotnari, Busuioaca de Bohotin si Muscatul Ottonel, amanpatru vinuri parfumate cat o gradina de crini pazita de ingeri, spalati si ei, la randul lor, cu esente de migdale si flori de mar.

Primul e galben aur, sau galben pai, moale, feciorelnic si fierbinte. Al doilea e galben-verzui, ca o ambra de Baltica. Al treilea e colorat misterios in rubiniul trandafirilor de Baccara si explodeaza cu un iz feciorelnic de fragi si busuioc. Tamaioasa e muntenesc, slujind bine la doua case, una in Pietroasele (unde-i dulce, perversa si carnoasa ca un cofet oriental), iar alta la Dragasani (aici e mai suava si mai senina). Grasa si Busuioaca sunt vinuri nordice si la apus de Prut, ascunse de istorie intre Husi si Cotnari, dar frati buni cu Furmintul de Tokay si marele Sauterne.

Radu Anton Roman

Editie in limba engleza

OPINIA CITITORILOR