„Vulturul, semnul sub care se desfasoara portretizarea lui Mihai Vieazul, este cel al vulturului de Bizant, simbol al puritatii unei culturi si a unei lumi traind in respectul omului si al libertatii. Complexitatea acestui caracter, amploarea ideilor sale fac din Mihai un erou memorabil.

Vulturul ramane un roman ce probeaza vocatia de autor de proza istorica a lui Radu Theodoru. Scris alert, intr-o tehnica pe care romanul contemporan pare sa o invete din fidela observare a legilor montajului cinematografic, Vulturul e o carte scrisa cu patima istoriei neamului si cu o deplina cunoastere a epocii infatisate.”

Titus Vajeu

„Vulturul este cel mai bun roman al lui Radu Theodoru, una dintre cele mai bune carti de inspiratie istorica aparute la noi.”

Nicolae Baltag

„Ideea de liberate, pentru care a tratat cu toti principii Europei, nu era o simpla nebunie a unui monarh, ci o credinta egala cu o doctrina. Dar nesansa voievodului a constat in faptul ca a tratat cu o Europa faramitata de orgolii marunte.

Radu Theodoru incearca sa-l puna pe Mihai intr-o alta lumina. Eroismul domnitorului, dragostea lui de tara, de oameni, sunt dublate de o mai larga intelegere politica, de spiritul sau modern (pentru epoca aceea), axat pe colaborarea cu Europa.”

Emil Manu

„Ca sa descopere contemporaneitatea lui Mihai, Radu Theodoru a cercetat arhive, documente, studii istorice, a reconstituit «agendele imaginare» (diplomatice, de curte, de campanie etc.) ale eroului, i-a intuit itinerariile si conceptiile, a citit printre randuri. Mihai traieste intr-o epoca baroca, intr-o Europa care pierduse certitudinea cruciadelor posibile, dar nu si nostalgia lor. Febra diplomatica a primelor doua volume din ciclul „Vulturul”, preparativele uriase, iscodirile, relatiile, corespondenta, contactele fac din voievodul valah un personaj de tip continental, care-si depaseste conditiile istorice.

Pentru amatorii de romane politiste cu tenta istorica. Radu Theodoru ofera o scriere mai grea, dar nu mai greoaie, intentionand sa-l salveze pe erou din mitologia traditionala si, fara sa-i denatureze autenticitatea, sa-l prezinte ca pe un personaj de dimensiuni neobisnuite. «Pohta bizantina» a voievodului, planul sau de refacere a imperiului roman de rasarit, salvarea Europei din fata puhoiului turcesc nu sunt aberatii, nu sunt afirmatii gratuite, frecvente in fictiunile autorilor. Prozatorul vrea sa ne convinga, cu multa documentare, dar si cu multa fantezie necesara in asemenea cazuri, cu alte cuvinte cu multe intuitii, ca Mihai putea s-o faca, dar nu singur, ci intr-o Europa organizata lucid. Mihai era un tip de luptator realist, care nu ignora pregatirea diplomatica a unei actiuni militare, dar mai mult, din context reiese ideea ca-l interesa in mod deosebit viata politica a continentului. Pe la curtea voievodului se perinda dieci si zugravi invatati, soli si negutatori, curieri diplomatici si spioni care aduc gusturi si vesminte noi, dar inima acestui european care a fost Mihai, bate langa pamantul tarii, visand-o nebuneste mereu neatarnata.”

Emil Manu

Inaugurata prin Brazda si palos (1954), proza de inspiratie istorica a lui Radu Theodoru castiga cu timpul in maturitate si adancime. Parasind cu trecerea vremii regimul conventional si mai facil al romanelor de capa si spada (adecvate la specificul national), autorul isi propune, si in mare parte reuseste sa realizeze, printr-o documentare ampla si respectarea stricta a acesteia, o „sinteza a veacurilor” de istorie romaneasca, de la Burebista si pana in contemporaneitate.

Epoca de predilectie este cea a domniei lui Mihai Viteazul, careia ii apartine si cea mai reusita secventa epica a ciclului, masiva tetralogie VULTURUL (1971-1974) este o lucrare incununata cu Premiul pentru literatura Ion Creanga al Academiei Romane.

OPINIA CITITORILOR