Asa cum urmeaza sa constatati singuri, nu este vorba despre un text mic care exploateaza o idee, iar apoi autorul vrea neaparat sa-l extinda la o nuvela care, in fond, spune cam aceleasi lucruri, dar cu mai multe cuvinte. Nu. Este vorba despre doua proze diferite, fiecare cu ritmul ei, cu personajele si actiunea ei, cu propria ei filozofie, care nu te lasa sa ghicesti care va fi finalul si nici macar cauzele ce au condus la acel final. Puntea de legatura dintre ele o reprezinta atmosfera plina de o tristete confuza a unei lumi ramasa fara zei. Si, pana la un punct, magia cifrei trei.

Desi ideea unui cataclism planetar produs de oameni este prezenta peste tot, fiecare text o exploateaza in felul lui. Iar rezultatele finale sunt surprinzatoare. O lume fara zei nu este neaparat o lume moarta. Cerul gol poate fi umplut cu vise si intentii. Si chiar daca nu mai exista oameni care sa o faca, exista produsele lor cu nume ciudate, andreizi, droizi, oameni bionici, care isi duc mai departe mecanicele, repetitivele si anostele pseudovieti, ajungand intr-un final sa isi inteleaga menirea si sa viseze la un cer plin de stele si de zei. Iar la acest lucru nu se poate ajunge decat prin nitzscheiana dorinta de putere pe care timpul ar imprima-o odata cu scurgerea sa implacabila in structurile de comanda ale fapturilor pseudoumane ce inca isi inchipuie ca sunt locuitorii de drept ai acestui pamant, devastat de toate ororile posibile." (Aurel Carasel)

Nr. pagini: 142

Anul aparitiei: 2021

OPINIA CITITORILOR