Incepand cu secolul al XVIII-lea, imposibilitatea demonstrarii celui de-al cincilea postulat al lui Euclid a favorizat cautarea altor geometrii, consistente si posibile. Rodul acestei munci a fost cules, in principal, de matematicieni precum Janos Bolyai (1802–1860), Nicolai I. Lobacevski (1793–1856) si J.C. Friedrich Gauss (1777–1855), pionierii geometriei hiperbolice, un model care satisface doar primele patru postulate euclidiene.

Odata cu nasterea geometriilor non-euclidiene, s-a ridicat intrebarea: Care dintre ele descrie cel mai bine lumea fizica? Astfel, a aparut una dintre acele perioade de aur in interactiunea dintre matematica si fizica. Cele mai stralucite minti au participat la dezbatere in secolul al XIX-lea: Riemann, Poincare, Klein... si a ajuns la Einstein insusi.

OPINIA CITITORILOR