In functie de felul in care citim acest dublu volum de memorii, fie trecem de la relatare concreta la fragmentare, fie privim itele memoriei tesandu-se sub ochii nostri intr-o singura poveste. Acest al doilea volum de nonfictiune al scriitorului nascut in Sarajevo are doua parti intre aceleasi coperte – Parintii mei: O introducere si Asta nu-ti apartine –, putand fi citite in orice ordine, fiind deopotriva legate si separate, la fel ca doi parinti sau doua tari in razboi.

Despre autor: 

Aleksandar Hemon este autorul volumelor de proza scurta The Question of Bruno (2000), Omul de nicaieri (Polirom, 2010) – nominalizat la National Book Critics Circle Award – si Iubire si obstacole (Black Button Books, 2016), al volumului de nonfictiune Cartea vietilor mele (Black Button Books, 2018) este autorul romanelor Proiectul Lazarus (Black Button Books, 2019) si The Making of Zombie Wars (2015). S-a nascut in Sarajevo si a plecat la Chicago in 1992, cu intentia de a sta doar cateva luni; izbucnirea razboiului din Iugoslavia i-a facut insa imposibila intoarcerea acasa. Prima nuvela in limba engleza i-a fost publicata in 1995. Operele sale sunt publicate cu regularitate in The New Yorker, Granta, The New York Times, The Paris Review, Esquire si Best American Short Stories. In 2004 a primit burse de creatie Guggenheim si MacArthur Genius. In 2011 a primit premiul Pen/ W. G. Sebald Award. Locuieste si preda la Princeton, impreuna cu sotia si cele doua fiice.

Doua volume de memorii foarte diferite intre aceleasi coperte abordand memoria, identitatea, istoria si moralitatea din perspective diferite… [Parintii mei este] un memoir despre moralitate, despre amintire, despre ceea ce dainuie. Asta nu-ti apartine consta intr-o serie de fragmente mature, incantator de poetice… O combinatie incisiva de literatura ce vorbeste despre functia literaturii si amintiri ce exploreaza insemnatatea memoriei.

Kirkus Reviews

Hemon s-a jucat mereu cu limitele – limitele locurilor, ale sinelui – explorand felul in care granitele atat de poroase si de accidentale conteaza atat de mult… „Asta nu-ti apartine” este inundat de fatalism, un sentiment coplesitor al moralitatii si de banuiala ca povestile ar putea sa nu fie niciodata de ajuns. Acest sentiment este amplificat de ceea ce transmite Hemon atat de frumos si atat de concret in „Parintii mei: O introducere”, Hemon, fiul de varsta mijlocie, incercand sa aduca la lumina toate aceste lucruri cu grija si emotie.

OPINIA CITITORILOR