Arborele Cunoasterii reprezinta un simbol foarte puternic. Legenda spune ca oricine mananca din fructele sale va putea face diferenta intre bine si rau, dintre adevar si minciuna, intre ceea ce este frumos si ceea ce este urat. Inainte de a invata sa vorbim, adevarata noastra natura consta din iubire, din fericirea de a explora si de a ne bucura de viata. Odata ce am invatat sa comunicam prin intermediul limbajului, oamenii din jurul nostru ne-au captat atentia si ne-au programat cu cunoastere care, din nefericire, este contaminata cu minciuni. Aceasta voce a cunoasterii nu inceteaza nici o clipa sa vorbeasca, sa judece, sa barfeasca si sa abuzeze de noi. Ruiz ne invata cum sa regasim vocea tacuta a integritatii noastre si cum sa ne redobandim pacea interioara. Cand vocea cunoasterii nu ne mai controleaza, viata devine expresia sinelui nostru autentic, la fel ca in perioada de dinainte de a invata sa vorbim. Ne intoarcem astfel la adevar, la iubire, la bucuria de a trai. Fragment din carte Arborele Cunoasterii reprezinta un simbol foarte puternic. Legenda spune ca oricine mananca din fructele sale va putea face diferenta dintre bine si rau, dintre adevar si minciuna, dintre ceea ce este frumos si ceea ce este urat. El acumuleaza toata aceasta cunoastere si incepe sa emita judecati. Ei bine, chiar acest lucru s-a intamplat cu oamenii acelor timpuri. Simbolismul marului este urmatorul: orice concept, orice minciuna, este precum un fruct care contine seminte. Daca plasam aceste seminte intr-un sol fertil, ele dau nastere unui alt copac. Acesta va face noi fructe, cu ajutorul carora cunoasterea se amplifica din ce in ce mai tare. Orice om a ajuns astazi sa detina propriul sau Arbore al Cunoasterii, care nu este altceva decat propriul sau sistem de convingeri. Arborele Cunoasterii se refera la acea structura in care credem fara rezerve. Fiecare concept, fiecare opinie in care credem alcatuieste o ramura in acest copac, pana cand ne trezim in cap cu intregul Arbore al Cunoasterii. De indata ce acesta ajunge la maturitate in mintea noastra, noi auzim vocea puternica a ingerului cazut vorbind in interiorul nostru. Printul Minciunilor ajunge sa traiasca astfel in capul nostru. Toltecii afirma ca marul cu care s-au hranit primii oameni era putred: in el traia un Parazit. Mancand fructul, ei au asimilat inclusiv Parazitul, care a ajuns sa traiasca viata in locul lor. Marele Povestitor, Parazitul, se naste in mintea noastra si se hraneste cu credinta noastra, crescand din ce in ce mai mare. Povestea lui Adam si a Evei explica felul in care umanitatea a cazut din visul raiului in cel al iadului. Asa se face ca am ajuns unde am ajuns. Legenda afirma ca oamenii nu au mancat decat o singura inghititura din acel mar, dar acest lucru nu este adevarat. Eu cred ca ei au mancat toate fructele copacului, dupa care s-au imbolnavit, caci se hranisera cu prea multe minciuni si otravuri emotionale. Oamenii au asimilat toate conceptele, toate opiniile si toate povestile pe care li le-a spus marele mincinos, fara sa-si dea seama ca acestea nu erau adevarate. In acel moment, ochii lor spirituali s-au inchis, iar ei nu au mai putut vedea lumea prin ochii adevarului. Au inceput sa o perceapa intr-un mod diferit, care le-a schimbat complet viata. Cand Arborele Cunoasterii a prins radacini in mintea lor, ei nu au mai putut percepe altceva decat minciunile, respectiv cunoasterea. Au cazut astfel din Paradis, caci minciunile nu au ce cauta acolo. Caderea din Paradis nu inseamna altceva decat trecerea intr-un vis al minciunii. Este visul pe care il traim si astazi, deopotriva colectiv si individual, si are la baza numai minciuni. Inainte ca oamenii sa manance fructul din Arborele Cunoasterii, ei traiau in adevar. Nu puteau rosti decat adevarul. Traiau in iubire, fara sa se teama. Dupa ce au mancat fructul respectiv, ei au cunoscut vinovatia si rusinea. Au inceput sa se judece pe ei insisi, considerand ca nu mai sunt suficient de buni. Din pacate, au inceput sa-i judece si pe cei din jur dupa aceleasi criterii. Odata cu judecatile de valoare a aparut polarizarea, separarea, dar si dorinta de a pedepsi si de a fi pedepsiti. Pentru prima oara in viata lor, ei nu s-au mai comportat cu bunatate unii fata de ceilalti. Nu au mai respectat si nu au mai indragit intreaga creatie a lui Dumnezeu. Au cunoscut suferinta si au inceput sa se invinovateasca singuri, dar si pe cei din jur, sfarsind prin a-l invinovati chiar pe Dumnezeu. Oamenii au inceput sa nu mai creada ca Dumnezeu reprezinta iubirea si dreptatea si au devenit convinsi ca acesta abia asteapta sa-i pedepseasca si sa le faca rau. Acest lucru nu era adevarat. Era o minciuna, dar oamenii au crezut in ea, separandu-se astfel de Dumnezeu. Cuprins Toltecii ADAM SI EVA O VIZITA LA BUNICUL MINCIUNA REFERITOARE LA IMPERFECTIUNEA NOASTRA O NOAPTE IN DESERT POVESTITORUL PACEA INTERIOARA EMOTIILE SUNT REALE BUNUL SIMÞ SI CREDINTA OARBA TRANSFORMAREA POVESTITORULUI SCRIETI-VA POVESTEA CU IUBIRE DESCHIDEREA OCHILOR SPIRITUALI ARBORELE VIETII RUGACIUNI DESPRE AUTORI