Prezenta lucrare este consacrata cu precadere influentelor pe care limba romana le-a suportat de-a lungul secolelor, din epoca veche si pana astazi, si reflexelor contactului dintre termenii populari si cei literari. Obiectivul lucrarii consta in a observa evolutia vocabularului, din perspectiva diacronica, evolutia istorica, semantica, de la termenii intalniti in documente particulare ale unor scribi care utilizau o vorbire locala, dialectala, pana la vocabularul literar actual. Fiecare dintre influentele manifestate in epoca veche este prezentata prin prisma unui corpus de cuvinte extrase din documente originale romanesti, iar aspectul actual al vocabularului este abordat in general, teoretizat, datorita interesului aproape exclusiv pe care l-am acordat limbii engleze. Desi in epoca veche nu avem o limba literara propriu-zisa, normata, unitara si stabila, ci mai multe variante cultivate ale unor subdialecte daco-romane, dintre care niciuna nu tinde spre preponderenta, iar vocabularul actual este abordat din perspectiva unei limbi literare evoluate, am indraznit sa le tratam impreuna, cu rezerva observatiei ca perspectivele de abordare sunt diferite, dar ceea ce intereseaza este concluzia ca lexicul, in general, este la granita dintre previzibil si imprevizibil in evolutia lui, prin urmare, in permanenta o sursa vie de cercetare.

OPINIA CITITORILOR