Victoria Dragu Dimitriu - Povestile unei doamne din Bucuresti. Tatiana Margescu
PRP: 35,00 lei
?
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
Preț: 29,75 lei
Diferență: 5,25 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Autor: Victoria Dragu Dimitriu
Editura: VREMEA
Anul publicării: 2016
Pagini: 320
DESCRIERE
Povestile doamnelor si ale domnilor din Bucuresti nu sunt paseism, nu sunt fuga in trecut, nu sunt un refuz al prezentului si nici al viitorului. Ele sunt numai cautarea de sine a acelui duh ridicat viu din cenusa incendiilor, de sub copitele cailor, de sub senilele invadatoare, din craterele bombelor, din ruinele cutremurelor, din apele inundatiilor, din asuprire si din uitare, din jaf si minciuna. A duhului care isi gaseste casa vremelnica in fiecare din noi, traitorii pe aceste locuri, ne inrudeste si ne innobileaza.
Imi placea mult si o casa pe soseaua Jianu, o vilisoara unde, in balcon, se gasea statuia unui om. Nu stiu din ce era facut, poate din papier-maché.
– Un manechin?
– De dimensiunea unui om mediu, statea intr-o atitudine foarte fireasca, rezemat cu mainile de balustrada din fier forjat. Era cunoscut de vechii bucuresteni. Jurai ca este un om viu, care sta si priveste lumea forfotind pe sosea. S-a demolat acolo. Prietenii mei mai in varsta sustin ca era imbracat intr-un vesmant oriental. Nu pot sa va spun exact.
– Si in cartierul meu, pe strada Latina, in frumoasa casa a academicianului Andrei Radulescu, nu in aripa cu placa memoriala a marelui jurist, de la numarul 26, ci dincolo, la numarul 28, unde locuia si cred ca inca mai locuieste cunoscuta familie de arhitecti Bolomey, de la una din ferestrele de la parter privea spre strada bustul pictat al unei femei. Avea ceva enigmatic, intens, in ochii negri, alungiti, cu sprancene incondeiate. Un chip din O mie si una de nopti. L-a apucat si fiul meu cel mare, Andrei, care mergea pe sub fereastra aceea la gradinita, prin 1973-1974. Apoi, casa a fost restaurata. Atunci, femeia din fereastra a disparut.
***
– As adauga la sirul acesta si bustul Reginei Elisabeta, dezvelit in octombrie 1920, realizat de Spaethe pentru Azilul pentru Orbi din cartierul Vatra Luminoasa, ctitorie a Majestatii Sale si a unui grup de personalitati din epoca. In 1948, bustul a disparut.
– Si nu a mai aparut niciodata?
– Am impresia ca a reaparut!
In cartea sa, o carte superba, album de arta si studiu stiintific, totodata, Piatra in patrimoniul romanesc. Degradari specifice si tratamente adecvate, aparuta in 2015, restauratorul Iulian Olteanu prezinta si felul in care a fost reconstituit bustul Reginei Elisabeta, gasit in depozitele Muzeului National de Arta, spart in trei bucati. Actualii custozi nu cunosteau provenienta lucrarii. Dar este evident, comparand fotografiile, ca e vorba de portretul in marmura al Carmen Sylvei de la Vatra Luminoasa, realizat de Oscar Spaethe. Cineva a avut atunci, in 1948, inspiratia si curajul sa pastreze sculptura, faramitata cum ajunsese, prin tainitele depozitelor. Restaurat cu multa arta si cu mare stiinta, bustul a si aparut intr-o expozitie consacrata monarhiei romane.
Nr. de pagini: 320
Anul aparitiei: 2016
Imi placea mult si o casa pe soseaua Jianu, o vilisoara unde, in balcon, se gasea statuia unui om. Nu stiu din ce era facut, poate din papier-maché.
– Un manechin?
– De dimensiunea unui om mediu, statea intr-o atitudine foarte fireasca, rezemat cu mainile de balustrada din fier forjat. Era cunoscut de vechii bucuresteni. Jurai ca este un om viu, care sta si priveste lumea forfotind pe sosea. S-a demolat acolo. Prietenii mei mai in varsta sustin ca era imbracat intr-un vesmant oriental. Nu pot sa va spun exact.
– Si in cartierul meu, pe strada Latina, in frumoasa casa a academicianului Andrei Radulescu, nu in aripa cu placa memoriala a marelui jurist, de la numarul 26, ci dincolo, la numarul 28, unde locuia si cred ca inca mai locuieste cunoscuta familie de arhitecti Bolomey, de la una din ferestrele de la parter privea spre strada bustul pictat al unei femei. Avea ceva enigmatic, intens, in ochii negri, alungiti, cu sprancene incondeiate. Un chip din O mie si una de nopti. L-a apucat si fiul meu cel mare, Andrei, care mergea pe sub fereastra aceea la gradinita, prin 1973-1974. Apoi, casa a fost restaurata. Atunci, femeia din fereastra a disparut.
***
– As adauga la sirul acesta si bustul Reginei Elisabeta, dezvelit in octombrie 1920, realizat de Spaethe pentru Azilul pentru Orbi din cartierul Vatra Luminoasa, ctitorie a Majestatii Sale si a unui grup de personalitati din epoca. In 1948, bustul a disparut.
– Si nu a mai aparut niciodata?
– Am impresia ca a reaparut!
In cartea sa, o carte superba, album de arta si studiu stiintific, totodata, Piatra in patrimoniul romanesc. Degradari specifice si tratamente adecvate, aparuta in 2015, restauratorul Iulian Olteanu prezinta si felul in care a fost reconstituit bustul Reginei Elisabeta, gasit in depozitele Muzeului National de Arta, spart in trei bucati. Actualii custozi nu cunosteau provenienta lucrarii. Dar este evident, comparand fotografiile, ca e vorba de portretul in marmura al Carmen Sylvei de la Vatra Luminoasa, realizat de Oscar Spaethe. Cineva a avut atunci, in 1948, inspiratia si curajul sa pastreze sculptura, faramitata cum ajunsese, prin tainitele depozitelor. Restaurat cu multa arta si cu mare stiinta, bustul a si aparut intr-o expozitie consacrata monarhiei romane.
Nr. de pagini: 320
Anul aparitiei: 2016
OPINIA CITITORILOR