Aveam mereu picioarele  umflate din pricina edemelor; cantaream 127 de kilograme, iar greutatea mea continua sa creasca. Bratul stang imi amortea frecvent in timpul noptii — si-mi era teama ca voi muri, iar copiii mei vor ramane orfani. Imi amintesc ca ma simteam mereu obosita si intr-o stare depresiva. Iar in cele din urma, doctorita m-a anuntat ca nu mai are cum sa ma ajute. Mi-a spus:„Cred ca de-acum nu-ti mai ramane decat sa te rogi.“

Sotul meu, Igor, a fost bolnav deseori inca din frageda copilarie. Trecuse prin noua interventii  hirurgicale pana la varsta de saptesprezece ani. Suferind de hipertiroidie progresiva si artrita reumatoida cronica, la treizeci si opt de ani starea lui de sanatate era ruinata. In zilele ploioase, trebuia sa-i leg sireturile de la pantofi, pentru ca artroza coloanei vertebrale nu-i permitea sa se aplece. In cea mai mare parte a timpului, pulsul lui Igor depasea 140 de batai pe minut, in zilele insorite ii lacrimau ochii, iar mainile ii erau mereu nesigure. Igor se simtea obosit si avea dureri in permanenta. Doctorul sau i-a spus sa se pregateasca sufleteste pentru a-si petrece restul vietii intr-un scaun cu rotile.

Nr. de pagini: 272
Anul aparitiei: 2016
Pentru a vedea fragmente din carte dati click pe imaginea de mai jos: