La cateva sute de ani dupa trecerea Cuviosilor Daniil si Misail la cele vesnice, credinciosii, convinsi de sfintenia vietii lor, inca mai cauta locurile nevointelor, fie chilii sapate in piatra cu multe jertfe, fie crapaturi ale pamantului. Toti credinciosii din tinutul Olteniei de sub Munte, si nu numai ei, ii cinsteau pe acesti cuviosi pustnici ai Bisericii noastre stramosesti ca sfinti. Acest fapt era marturisit mai ales de toti cei care intr-un fel sau altul au aflat mult ajutor de la acestia, existand pana in zilele noastre marturii ale minunilor savarsite de ei, dar l-am si gasit ca realitate concreta in momentul in care am fost chemat la slujirea ca arhipastor al tinutului valcean, loc unde s-au nevoit Sfintii Cuviosi Daniil si Misail. Am considerat a fi datoria mea de a cerceta viata acestora si, constatand, la randul meu, sfintenia vietii cuviosilor amintiti, am alcatuit o comisie care sa se ocupe de elaborarea argumentelor pentru canonizarea lor oficiala de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, care, constatand ca acesti cuviosi ai Bisericii de pe taramurile valcene au dus o viata bineplacuta lui Dumnezeu si, prin darul lui Dumnezeu, sunt facatori de minuni, a hotarat trecerea lor in randul sfintilor din calendarul Bisericii noastre, cu data de praznuire la 5 octombrie, subliniaza Inaltpreasfintitul Parinte Varsanufie, Arhiepiscopul Ramnicului, in cuvantul inainte al volumului.

OPINIA CITITORILOR