Retiparirea lucrarii «Viata parintelui Nicodim Mandita» intr-o noua editie a Editurii Agapis este inca un omagiu adus jertfei de cuvant intr-o vreme de mare restriste.

Editura Agapis are dreptul de autor exclusiv asupra operei tiparita si in manuscris a Parintelui Nicodim Mandita iar fondatorii si actionarii ei actuali (Grigore Balan si Dumitru Plugaru) sunt ucenici ai parintelui Nicodim si mostenitori testamentari ai parintelui si ai parintilor ipodiaconi Vasile Poitelea, Ioan si Constantin Magirescu.

Astfel in aceasta calitate am deschis actiune judecatoreasca de anulare a sentintelor promulgate in anul 1965,

prin care Parintele Nicodim si ucenicii sai au fost condamnati la inchisoare si la confiscare totala si partiala a averii, ocazie cu care am avut acces la dosarele de condamnare si am avut dreptul sa facem xerocopii a intregului material cuprins in acestea.

Viata parintelui Nicodim Mandita vol 2

In felul acesta am intrat in posesia unui bogat material documentar, care ilustreaza prodigioasa activitate a Parintelui Nicodim, si a ucenicilor sai colaboratori, care au suferit la vremea respectiva rigorile legii.

In anul 2002, autorul acestei lucrari, fr. Gheorghe Ionescu, un apropiat colaborator al parintelui Nicodim si un bun cunoscator al activitatii si operei acestuia ne-a propus sa tiparim lucrarea sa, numita «Viata si activitatea Parintelui Protosinghel Nicodim Mandita, 1889-1975», care mai fusese tiparita cu ani in urma la alta editura intr-un singur volum de 512 pagini. 

Viata parintelui Nicodim Mandita vol 2 

Intrucat lucrarea originala, asa cum a conceput-o autorul, era lipsita de numeroasele informatii de mare pret, descoperite ulterior in dosarele securitatii cu ocazia actiunilor amintite mai sus, am convenit cu autorul sa le introducem noi editura, in lucrarea sa, cu ocazia reeditarii, pe langa informatiile gasite in 3 caiete ale parintelui Nicodim nedescoperite in momentul tiparirii primei editii. 

Am citat si anumite documente extrase din dosarele de condamnare, unele prin reproducerea integrala a textelor, iar altele chiar prin fotocopiere. 

Astfel numarul paginilor aproape s-a triplat fata de lucrarea initiala din pricina acestor completari inedite precum si a imaginilor adaugate. 

Noul material obtinut a trebuit sistematizat pe teme si organizat pe capitole, au fost puse titluri la capitole si subcapitole, iar datorita numarului mare de pagini rezultat a trebuit impartita lucrarea in doua volume. 

Viata parintelui Nicodim Mandita vol 2 Cu adevarat Dumnezeu a facut sa creasca aceasta lucrare ce a facut-o Parintele Nicodim Mandita in tara noastra, pentru luminarea atator suflete omenesti si a mai scris 60.000 de pagini, in care timp a slujit la Sfanta Biserica, si-a facut pravila sa de fiecare zi, a tinut predici, a ascultat pe cei ce-si povesteau necazurile, le-a dat sfaturi, si-a adus singur lemne, apa, pregatindu-si de multe ori si mancarea.

Avea un teanc de pomelnice, ale celor vii si ale celor repauzati, pe care le citea zilnic.

Este adevarat ca Parintele a economisit timpul. Nu s-a ocupat de a povesti nici greselile altora, (ale aproapelui) si nici nu asculta acestea de la altii.

Nu discuta nimic de viata sa, iar pe noi ne indemna adeseori zicand:

„Sa nu omoram vremea fara folos, sa ne grabim la cele pentru mantuirea sufletului nostru, asa cum se grabeste omul cand vrea sa adune fanul cosit si uscat, atunci cand vede ca vine ploaia.

Chiar de se intampla sa fie cumva la masa, dar daca vede, bietul om, ca se ridica norii si se pregateste in scurta vreme sa vina ploaie mare, atunci de groaza ca-i va uda fanul, lasa si mancare si tot si merge in graba alergand cu furca si grebla in mana, indemnandu-si sotia si copiii sa se sileasca, sa poata aduna fanul in scurta vreme, pana nu va sosi inca ploaia.

La fel sa facem si noi. Sa ne grabim, sa ne silim, sa ne ostenim in bine, pentru mantuirea noastra si a celor din jurul nostru, ca sa ne faca si noua parte Bunul Dumnezeu de fericirea cea vesnica.

Sa avem si noi cu ce ne arata la Infricosata Judecata, inaintea Mantuitorului nostru Iisus Hristos“.

Sa ne silim asa cum ne indeamna cuvantul Sfintei Evanghelii, care zice ca: „Din zilele lui Ioan Botezatorul pana acum, Imparatia Cerurilor se sileste si silitorii o rapesc pe ea“.

Sa facem cum face ariciul, cand se duce la vie si strugurii sunt copti: Cum se urca pe butucul vitei si dupa ce mananca pana la saturare, scutura apoi cu putere de cad pe jos bobitele coapte de struguri.

Coboara apoi si intorcandu-se intr-o parte si-n alta pana ce se incarca de bobitele ce le-a scuturat.

Merge apoi la adapostul unde isi are puisorii de-i hraneste pe ei.

La fel sa facem si noi. Sa ne hranim zi de zi cu Cuvantul lui Dumnezeu, citind prin sfintele carti, ca sa ne luminam cu invatatura sfanta, apoi sa mergem din loc in loc si la aceia care petrec in necunostinta si mor in pacate, pentru ca n-are cine sa-i ajute, n-are cine sa le puna in mana o carte folositoare de suflet.

E de datoria noastra sa ne ingrijim si de ei. Mantuirea sta in a iubi pe Dumnezeu si pe aproapele.

Daca stam nepasatori si nu intindem o mana de ajutor altora de a se putea salva de intunericul necunostintei, atunci cum dam dovada ca ne iubim aproapele.

Mila imi este de poporul nostru, care piere in necunostinta. Imi pare rau ca nu pot face ceva mai mult pentru a-l salva, pentru a-l ajuta.

Poporul nostru e un popor plin de credinta in Dumnezeu si are un spirit de dreptate, numai ca, credinta pe care o are e amestecata cu fel de fel de superstitii, credinte desarte, babesti.

E mult de lucru in poporul nostru, insa fiecare se osteneste numai pentru ale sale si nimanui nu-i pasa de cei ce-si pierd sufletul“.

OPINIA CITITORILOR