Codul de bare al amintirilor uitate, depozitate in „varsta unica din viata”, copilaria, este un simbol pentru descifrarea liniei de contur alb, pe o pagina neagra.
Oglinda prin care chipul se revarsa si se transforma intr-un contur negru pe o pagina alba, este forma de scris. Albul si negrul intr-o culoare egala isi cedeaza locul, uneia alteia, in singura posibilitate de comunicare a unei iubiri pierdute, si astfel melancolia devine creatoare.
Fragilitatea fiintei umane in lupta permanenta cu mastile, perfect colante pe chip si suflet, tine de fragilitatea personala intr-o societate care te vrea sclavul ei.
Cartea „Vesel de trist” a lui Andrei Matei Popescu este unica prin stilul personal de confesiune si comunicare, simplificata pana la strigatul „Iata Omul!”.

Clelia Ifrim