Variante la un autoportret. Conectate prin traseul biografic al unui acelasi narator, ca personaj central– in multe privinte similar fara a fi vreodata identic autorului insusi–, schitele si nuvelele din sumar pot fi privite, eventual, si ca parti ale unui ipotetic Bildungsroman. Fragmentele epice configureaza„variantele” unui auto­portret fictiv, intr-un joc de oglinzi permutabile si optionale, reflectind existenta in devenire a unui posibil dublu care imprumuta, imagineaza si transfigureaza reziduurile unei memorii individuale, populate de inevitabili congeneri, parte­neri si interlocutori, formarea si deformarea unei sensibilitati– dinspre copilarie spre maturitate– in conditii social-politice potrivnice.” (Norman Manea, Bard College, New York, august 2008)

„Precum Robert Musil, Norman Manea realizeaza o descriere aproape analitica a peisajului sufletesc. El este un poet al«Casei Europene».” (Berliner Tagesspiegel)