Volumul biografic "Urme in vesnicie - Daniel Ilie Turcea" este un semn al existentei Poeziei in Biserica, ca act izbavitor, dar in acelasi timp si ca dovada a similitudinii intre Reper (Sfantul Ilie) si Om (Poetul Daniel Turcea). Nu intamplator, fiind nascut pe 22 iulie 1945, parintii l-au numit si Ilie. Au stiut ca numai proximitatea sfinteniei naste vesnicia. Trei elemente din aceasta similitudine (Sfantul Ilie– Poetul) ating sublimul, definindu-l.

1. Dumnezeu se intristeaza de lacrimile sarmanilor, vaduvelor. Murind din pricina foametei, fiul unei vaduve din Sarepta Sidonului, Sfantul Ilie il roaga pe Dumnezeu sa dezlege legaturile mortii si sa-l invieze pe acel tanar. Dumnezeu ii raspunde lui Ilie: dezleaga si tu cerul!...

Aici, la aceasta confluenta dintre rugaciune si porunca (mai tarziu, dintre Liturghie si Poezie), sta ascuns bobul de mister: omul ajuns sfant poate lega si dezlega taina cerului; Dumnezeu coborat in umanitate, rastignit si inviat, poate dezlega legaturile mortii.

Sfantul Ilie inviaza, nemurind vreodata si este ridicat direct la cer intr-o caruta de foc.

Daniel Ilie Turcea din volumul"Urme in vesnicie", prin cutremuratoarele marturii ale Luciei Turcea in paginile primei jumatati a acestui volum,"Viata fratelui meu", este inviat pentru cititorii de azi si cei de maine, coborat parca din cerul literaturii crestine intr-un bulgare de foc.

2. Via lui Nabot. Regele Ahab si Izabela, sotia lui, cer lui Nabot, om simplu si cu bun simt, via acestuia in schimbul altei bucati de pamant sau in schimbul banilor. Nabot refuza, raspunzand:"fereasca-ma Dumnezeu sa dau eu mostenirea parintilor mei!", fiind ucis cu pietre. Direct, fara niciun ocolis, Sfantul Ilie le prevesteste lui Ahab si Izabelei sfarsitul.

Daniel Ilie Turcea si-a incredintat intreaga viata, ratacirile si intoarcerea, gandurile, trairile si manuscrisele Bisericii dreptslavitoare, careia ii apartine.

3. Imaginile apocaliptice care-l insotesc pe Sfantul Ilie culmineaza chiar cu intalnirea acestuia cu Dumnezeu. Nimic nu pare mai actual:"viile s-au uscat, graul nu a rasarit, pomii si-au ascuns roadele, pasunile nu s-au mai aratat pe pamant, tota verdeata s-a ascuns si copacii s-au uscat, iar apele au secat. Si iata Dumnezeu a trecut, mai inainte printr-o vijelie naprasnica, despicand muntii si sfaramand stancile,– dar in vijelie nu a fost Domnul; dupa vijelie a fost cutremur si foc, dar nu in cutremur si in foc a fost Dumnezeu; dupa foc a fost adiere de vant lin si acolo a fost Dumnezeu."

Poetul Daniel Turcea il intalneste pe Dumnezeu si ramane cu Dumnezeu in Marturisire:"mi-e bine, e liniste azi in inima mea,/ in suflet ca-n adiere/ astept" (Epifania, Editura Doxologia, p. 50).

Parintele Dumitru Staniloae afirma:"Dumnezeu este atat de mare incat singura poezia incearca sa-l exprime". Ilie Daniel Turcea, prin intreaga lui viata, de numai 33 de ani, L-a exprimat profund pe Dumnezeu.

Volumul biografic"Urme in vesnicie" ne rascoleste firea peste firesc, facandu-ne vrednici de intalnirea pe care Santul Ilie a avut-o cu Dumnezeu, paradoxal, nu ca pe o manifestare violenta, ci ca pe o Putere calda, blanda, iertatoare si senina.

Din Marturia parintelui arhimandrit Arsenie Papacioc, duhovnicul Poetului, aflam ca Daniel ii scrisese cateva randuri inainte de a adormi intru Domnul (martie 1979), scrisoare pe care parintele o primeste la Techirghiol abia in septembrie 1991, exclamand:"despre tine, iubite frate Ilie Daniel, raman multe negraite".

Salutul cotidian al Sfantului Ilie era:"viu este Dumnezeul puterilor". De aceea, Dumnezeu il intreba in repetate randuri:"ce faci aici, mai Ilie?"

Volumul"Urme in vesnicie" este un raspuns pe care Biserica a stiut sa il dea lui Dumnezeu si cititorilor. Deopotriva.

Nr. de pagini: 445
Anul aparitiei: 2013