„‒ Razi, tu Culaie,razi! ii zise foarte serios Mateius. Da’ eu, iaca, ma uit cateodata noaptea la stele si mi se face frica.

Ma gandesc mereu la cat de marunti si neinsemnati suntem noi aici, pe bucatica asta mica de pamant, in comparatie cu maretia cerului. Aici, in lumea asta smintita, undeva sub cer, am avea loc cu totii si am putea trai foarte fericiti, daca nu ne-am dusmani si nu ne-am inghionti unul pe altul fara nici o noima, de parca n-am fi frati care ne rugam la acelasi Tata.”

„UNDEVA SUB CER” este o carte cu... trei carti. Pentru ca sunt trei capitole care, cel putin aparent, nu au vreo legatura intre ele, am considerat ca ar fi mai potrivit sa le denumesc carti si nu capitole.

Cartea I – NECULAI – are ca izvor de inspiratie cateva povestiri ale tatalui meu, despre intamplari reale petrecute intr-una din cele mai intunecate epoci ale istoriei noastre (drama deportatilor in Baragan).

Eroul nuvelei, Neculai, devine martor neputincios la drama stramutatilor din Valea Calmatuiului, in satul care urma sa fie numit Rubla. Cum a ajuns Neculai la Rubla, cate sperante l-au insotit si cate dezamagiri a trait, vor fi cu siguranta suficiente motive ca cititorul sa parcurga cu placere si curiozitate paginile acestui capitol.

Cartea II – VICA – este povestea unui tanar inginer stagiar, pentru care trecerea de la libertinajul studentesc la regimul riguros si plin de limitari, uneori absurde, dintr-o intreprindere socialista cu profil energetic nu il impiedica deloc sa gaseasca intotdeauna motive si subiecte de glume si distractie.

Cartea III – Varlan –  este o incercare pe cat de curajoasa, pe atat de riscanta, pe care autorul si-o asuma cu deplina responsabilitate, abordand in cateva eseuri de natura religioasa, interpretarea unor dogme si precepte, dintr-o perspectiva pe care multi credinciosi, dar si atei, probabil nu o intalnesc prea des.

Vasile Muntenita

OPINIA CITITORILOR