Cei care se vor opri la aceste prime randuri si vor crea „zvonul” (Doamne, ce bine-ar fi!) nu ca ar vrea sa loveasca in tanarul autor, ci ar cauta sa se ascunda repede in dosul unor formule comode – acesta e un alt obicei de la noi. Cei care vor merge mai departe cu lectura vor vedea ca, in afara de cateva coincidente geografice si naturale de pe intinsul Olteniei (satul Corsor, al copilariei, facand parte din Alimpestii Gorjului de sub munte), la care se adauga inevitabilele regionalisme lingvistice, Marius Marian ?olea face cu totul altceva. Marin Sorescu se oprise la limita fiziologiei mediului transferat in poiezie… ?olea sondeaza mai in adancuri, adica in sociologie si in filozofie. ?olea transpune in vers nu obiceiuri, limbaje, ci mentalitati, determinari astrale si mistice chiar. Mai apoi, spre deosebire de Sorescu, poetul nostru nu se ocupa de personajul locului, ci mai mult de sine in raport cu acest personaj.

OPINIA CITITORILOR