Un om sfirsit Cea mai cunoscuta lucrare a lui Giovanni Papini, unul dintre cei mai prolifici si mai influenti intelectuali ai primei jumatati a secolului al XX-lea, reeditata dupa 15 ani de absenta. Romanul autobiografic Un om sfirsit, publicat in 1912, este cea mai cunoscuta lucrare a lui Giovanni Papini. Cartea realizeaza un portret al intelectualului macinat de convingeri contradictorii si de o profunda dezamagire in fata mediocritatii din jur, careia ii opune o atitudine critica si lucida, dar sfisiata de angoase. Este confesiunea uluitoare a unei personalitati complexe, de un egocen­trism maladiv, insa scrisa intr-o maniera impresio­nanta, cu inteligenta si deplina onestitate. Stilul vehe­ment si incisiv al lui Papini, bogat in imagini si cultivind cu voluptate paradoxul, surprinde si pro­voaca cititorul, care recunoaste in scriitorul italian unul dintre acele spirite vesnic nelinistite, aflate intr‑o perpetua cautare. „Eu nu sint un om in adevaratul inteles al cuvintului. Nu sint un om ca toti ceilalti, un om in carne si oase, un barbat nascut din femeie. Nu am venit pe lume precum semenii mei. Nimeni nu mi-a vegheat leaganul, nici primii ani de viata. Nu am cunoscut nerabdarea adolescentei sau siguranta legaturilor de familie. Eu – si voi spune asta in auzul intregii lumi, fie ca ma credeti sau nu – sint doar o figura nascuta dintr-un vis... Exist numai pentru ca cineva ma viseaza, cineva care, dormind, ma vede miscindu-ma, actionind si traind – sau, chiar acum, rostind aceste cuvinte.” (Giovanni Papini)