Aventura cunoasterii de sine implica intoarcerea constanta la mit. In scena interioara, Eroi, Magicieni, Monstri, batrane Ursitoare isi spun povestile, cu chipurile imbujorate de focul bland al ratiunii. Nimeni n-a intalnit vreodata un satyr; si totusi, toti am primit in dar mastile lui Pan. Nimeni n-a intalnit vreodata un Ciclop; si totusi… “Nimeni” l-a orbit pe Polifem.

***

(fragment)

„Contractele lui Ulysse”[1], exercitiile „viitorului dominat”[2] sau „autonomiei precedente”[3] sunt incercari de anticipare a metamorfozei identitare, si de corectare a tendintelor de malformare identitara sau de prevenire a consecintelor acesteia prin „cenzurarea sinelui”[4].

Contractele lui Ulysse ca forma de autocontrol si prevenire a unor actiuni care ar avea consecinte negative in plan moral individual, dar si colectiv au fost inspirate din episodul homeric al intalnirii dintre eroul de la Troia si Sirene. Fapturi hibride, magice, sirenele ii seduceau pe corabieri cu melodicitatea cantecelor lor, si ii atrageau in largul marii, departe de orice punct de reper. Ulysse si eroii care il insoteau pe drumul de intoarcere spre Ithaca s-au legat de catarg pentru a nu ceda irezistibilelor chemari.

Episodul homeric al intalnirii cu Sirenele poate fi interpretat in sensul importantei autocunoasterii ca modalitate de cenzurare a dorintelor si pasiunilor proprii, cu ajutorul ratiunii (metafora catargului). Autocunoasterea reprezinta, in parabola homerica singura modalitate de anticipare si de evitare, de prevenire a acelor actiuni subiective cu consecinte negative asupra itinerariului existential.

Metamorfoza identitatii, ca si profilaxia acesteia nu exclud trasaturile persistente ale personalitatii. Metamorfoza ar putea fi definita ca variatiune pe aceeasi structura arhetipala identitara, sau ca alteralizare a identitatii.

Anticipand metamorfoza identitara, precum si eventualele riscuri de natura nosologica, se poate incerca un control al acesteia printr-un set de masuri prestabilite, cu caracter individual, numit „Contractele lui Ulyse”. Contractele lui Ulyse au dimensiunea unei dileme etice mai ales in cazul in care pun in pericol autonomia individului, capacitatea sa de a-si exersa libertatea de decizie. In aceasta analiza poate interveni si problema autenticitatii individuale, cu care contractele lui Ulyse intra in contradictie. Deciziile privitoare la metamorfozele identitare trebuie intelese ca forme de manifestare a autonomiei individuale si nu ca o suma de masuri, impuse din exterior cu scopul de a asigura persistenta anumitor trasaturi de caracter.

Sunt nebun– in sistemul de referinta al lumii, sunt intelept– in sistemul de referinta crestin. Asumarea identitatii parepidemice este rezultatul lecturii textului biblic, prin urmare, al insertiei unor ganduri de imprumut. In experienta individuala, incercarea de a stabili implicarea personala in intelegerea unui subiect, esueaza. Insertia gandului este o forma de eliberare de sub presiunea deliberarii, dar si expresia unui refuz, a unui abandon, a punerii pe seama unui tip de gandire strain, a unui esec in construirea identitatii autonome.

OPINIA CITITORILOR