Dupa debutul poetic recent (,Se aude tangent amintirii”, ed. Platytera, 2009), Eugen Rosca dovedeste in volumul ,,Trecerea” o certa vana de prozator. Se aventureaza in ex-perimente de limbaj, jucand la confluenta dintre gravitatea dogmatica si un ludic marcat de devianta,    alambicare bizarerie.Traverseaza caractereumane si situatii de viata dintre cele mai diverse cu o detasare nelipsita de compasiune. Eseul ,,Trecerea” desprinde admirabil figura tatalui si traseul renasterii sale spirituale in proximitatea mortii. Sunt puse sub reflectorul imaginatiei, in multiple ipostaze si di-namica reactiilor psihologice, figuri feminine si ale priete-niei, din lumea literaturii, muzicii, modei... Sub umbra tragicului ramane mereu o raza de lumina, o aura de mister. Personajele isi traiesc dramele cu nerv si povestirea nu tre-neaza. Textele lui Eugen Rosca respira de prospetime adolescentina si mestesugul maturului.

OPINIA CITITORILOR