"Sa lasam zilei povara ei", neinvata lisus. Pentru cea de ieri, ne-am ingrijorat atunci, iar pe cea de maine o vom duce maine, prin forta cu care ne intarim azi. Asa, povara de maine ne prinde pregatiti. Daca plangem azi pentru greutatile de maine, nu vom avea suficienta forta sa le purtam, ca'ci ne-am consunnat deja din resursele luminoase.

Oricum, viata este o alternanta de tristeti normale si bucurii/fericiri. Acesta este firescul ei. Daca ducem normalul tristetii "in patologicul ei persistent, e ca si cum ne furam singuri fericirea. Locul ei fiind ocupat, cand si cum o mai poti construi? O  ratezi, trec momentele pe ianga tine fara sa le savurezi frumusetea si splendoarea. Nu te poti bucura de compania prietenilor, de natura, de savoarea unei mancari, de un concert, de un zambet, de o giuma buna, de un gest frumos, de atat de multe. Ar fi pacat, pentru ca viata, cu toate tristetile ei, merita traita frumos si plin.
A trai starea momentului inseamna sa nu-ti refuzi tristetea, dar nici sa nu te atasezi de ea, fructificandu-i avantajele pe care le poate oferi. Fara ea esti mai sarac, dar daca o imbratisezi prea mult, devii fragil si vulnerabil. Putem avea, justificat, ganduri si trairi triste. Ele ne atrag atentia asupra iluziilor si dezamagirilor, asupra slabiciunii umane ce necesita compasiune si sprijin, asupra orgoliului arogant, rautatii sau egoismului care sunt de diminuat sau asupra viciilor care distrug si ranesc. In concluzie, trebuie sa fim vigilenti in prezenta tristetii, pentru a nu ajunge sa traim zile si luni intregi inecati in amaraciune.



Anul aparitiei: 2020
Numar pagini: 254
Format: 13x20

OPINIA CITITORILOR