Intr-o discutie cu scenograful Radu Boruzescu, caruia i-am cerut permisiunea de a publica o fotografie din spectacolul Furtuna de Shakespeare de la Comedia Franceza (2017), i-am marturisit ca imaginea pe care o selectasem, o gaseam emblematica pentru conceptul de teatralitate. Realizam, pentru a nu stiu cata oara pe parcursul acestei incursiuni intr-un teritoriu al carui orizont se modifica mereu, ca discursul ratiunii poate pali in fata teatralitatii manifestate!

In raspunsul sau, artistul Radu Boruzescu se intreaba retoric in ce consta esenta teatrului: „Prelungirea salii in scena, efectul „in oglinda” al realitatii in spatiul iluziei, implicarea conditiei de spectator pe jumatate adormit in angrenajul magiei teatrale, realitatea contemporana amestecata cu reconstituiri pretioase, sunt lucruri la care am revenit mereu, aproape inconstient. Sa fie asta descoperirea ultima  la care ajungem, dupa atatia ani pasionanti?”

Acest scurt schimb de idei mi-a reamintit faptul ca singura modalitatea de „a fi viu” in teatru este aceea de a te intreba si a fi surprins mereu de el. In acelasi timp, dialogul mi-a realimentat bucuria si dorinta de a continua sa descopar si sa inteleg de unde vine aceasta putere formidabila pe care teatrul o are asupra noastra.

OPINIA CITITORILOR