In Suflarea Absolutului, Mooji te invita sa privesti in tine asa cum nu ai mai facut-o niciodata. Dintre toate subiectele dezbatute de fiintele umane, singurul fapt indiscutabil este ca existam.  Insa nu ne intrebam niciodata: Ca ce anume existam? In aceasta carte, Mooji iti va impinge mintea dincolo de disputele conceptuale, in claritatea vibranta a Negandirii.
  "IN FIECARE DIMINEATA TE TREZESTI DIN VIS; DAR, CA SA FII LIBER, TREBUIE SA TE TREZESTI SI DIN STAREA DE VEGHE." (MOOJI)


Prefata... 13
Introducere... 17
Nota traducatorilor... 21

Advaita– Calea fara cale... 25
Bomba cu ceas ticaie... 33
Cheia care deschide toate usile... 37
Cand Sinele este vazut... 41
Esti perfect asa cum esti... 47
Trebuie sa gusti din asta!... 51
Ambasador al libertatii... 59
Scoate mintea din priza... 63
Amagirea constiintei... 67
"Dar apoi..."... 73
Lasa ca sacul de dormit"Eu" sa se deschida... 79
Samanta"Eu Sunt"... 83
Mai subtil decat spatiul... 87
Intalnire cu Buddha... 93
Fii mierea... 97
Cand durerea si pacea sunt una... 103
Caviarul fiintarii... 107
Fiinta originara... 113
Ascuns in perna lui Dumnezeu... 117
Indeparteaza cataracta de pe ochii"Eului"... 123
Oriunde ma aflu, sunt liniste... 127
A fi Acela fara de trecut... 133
Jargonul uniunii... 139
Renunta la firma... 145
"Eu" este chemat in boxa martorilor... 149
Poate observatorul sa fie observat?... 155
De neatins... 161
Amnezia in Fiinta... 165
Inecat la mal... 173
Insarcinata cu tine insati... 177
Somnul constient... 183
Satsangul este oglinda Sinelui... 189
A privi din libertate... 195
Ultima mea intrebare... 199
Suflarea Absolutului... 205
Cine este Mooji?... 209

Despre Arunachala... 227
Multumiri... 229


CHEIA CARE DESCHIDE TOATE USILE

   Simt ca trebuie sa existe ceva mai profund, care sa nu depinda de toate starile de spirit si de tot ce se intampla!

   Exista o anume implinire care nu este deloc afectata de jocul superficial al mintii, de emotii sau de orice alta senzatie, oricat de grosiera sau de subtila. Aceasta implinire nu provine"din" ceva anume si astfel, nimic nu are putere asupra ei. Este implinita, radioasa si completa prin Sine insasi. Absorbita in Extazul propriei existente, aceasta nu are nevoie de un"altul" pentru a se implini pe sine.
   Din aceasta Implinire apare si se joaca intregul univers. O parte din acest joc o reprezinta nemultumirea pe care o simti fata de caracterul efemer al placerilor bazate pe ego, de permanenta oscilatie a starilor emotionale, fata de acest taram instabil al contrariilor interdependente, precum si fata de fenomene in sine.
   Toata lumea a trait pacea la un moment dat, dar ea nu a ramas. Cat timp esti identificat cu entitatea care este supusa acestor stari trecatoare, exista o preferinta evidenta pentru starile in care traim pace si fericire si o evitare a starilor mai putin placute.
   Investim atat de multa energie pentru a mentine in miscare roata gandirii pozitive, a progresului personal, a intelegerii de sine, a autoperfectionarii, convinsi ca poate prin toate aceste eforturi putem crea si pastra un taram statornic al bucuriei. Este nevoie de o cantitate enorma de resurse ale mintii si ale corpului pentru a mentine roata in miscare. Iar daca te odihnesti pentru o clipa, roata o ia inapoi, si esti obligat sa o iei de la capat si s-o invarti in continuare. Si ea se tot invarte in timp ce perceptia ta este mereu concentrata pe cate un punct imaginar din viitor, sau pe vreun scenariu ideal al mintii despre cum se va incheia totul, ambele imposibil de atins.
   Acela care tot invarte roata, care exerseaza si se dezvolta, care se entuziasmeaza uneori si alteori nu, care uneori este foarte fericit si pozitiv, iar alteori este depresiv sau vrea chiar sa se sinucida; pe acesta as dori sa-l intalnesc. Cel care tanjeste dupa o implinire mai profunda, cautatorul fericirii neatinse de tristete, pe acesta sa-l intalnim astazi! Cel care spune:"Dupa atatia ani de practica, tot nu am atins acea stare naturala de echilibru." Poti sa il gasesti pe acesta?

   Aceasta intrebare este cheia care deschide toate usile!


AMAGIREA CONSTIINTEI

   Controlul este o obsesie a Constiintei atunci cand aceasta se identifica cu ceva. Identificarea cu corpul face Constiinta sa se simta vulnerabila. Stie ca acest corp este trecator, ca poate fi ranit si ca este supus durerii, bolii si imbatranirii. Prin urmare, in identificarea sa cu corpul, Constiinta considera ca si ea poate fi ranita sau poate muri. In plus, atunci cand Constiinta se identifica cu mintea, are loc un aparent transfer de responsabilitate. Ce este in grija Constiintei - bunastarea corpului, confortul, actiunile si situatiile - acum par sa fie in sarcina mintii limitate. Acesta este modul in care Constiinta ajunge sa se confrunte cu vinovatia, rusinea, remuscarile si anxietatea. Ea se teme sa nu faca ceva gresit, ii e frica sa nu faca o alegere"gresita", sau nu sa piarda ceva ce ii linisteste aceasta permanenta si fundamentala teama de vulnerabilitate, sau viseaza la lucruri care sa-i atenueze aceasta frica. Perceptia mintii despre viata se tese in jurul luptei cu acesti factori corporali si, cat timp exista identificare, Constiinta este aparent prinsa in aceasta lupta.
   Tu, Constiinta, ai nevoie de acest corp pentru a continua sa gusti si sa experimentezi, dar nu este necesar sa te identifici cu el. Fara identificare, corpul va fi in continuare acolo, iar aceasta obsesie a controlului va disparea.
   Corpul este complet nevinovat in toate acestea. El este acolo prin decret divin si isi face treaba lui. Corpul nu stie ca el esti tu. Ceva din interior considera corpul ca fiind"eu" si ii da un nume.
   Mintea trebuie sa aiba ceva cu care sa te ameninte pentru a te tine ostatic. Trebuie sa existe ceva ce vrei sau ce nu vrei pentru ca mintea sa te convinga sa-i asculti avertismentele false, cum ar fi:"Daca nu faci asta, se va intampla ceva neplacut." De multe ori exista frica de schimbare, pentru ca mintea isi imagineaza ca ceea ce nu stie sau ce nu a programat, ar fi negativ. Ar fi un fel de pierdere, o involutie sau un pas inapoi. Si toate acestea ar putea duce la anihilare, adica exact ceea ce mintea incearca sa evite in permanenta.
   Fii indraznet cu viata, spune:"Bine, fa-ma cersetor pe strada daca asta doresti, dar voi fi un cersetor liber." Si atunci vei vedea de unde vine frica. Poti s-o faci? Altii au facut-o si au descoperit ca o frica pe care ai infruntat-o este ca o fantoma care dispare in lumina curajului si dorintei lor de a vedea cu adevarat.
   Frica este intotdeauna mai mare decat realitatea. Ea apare din cauza lipsei de incredere. Tu crezi ca poti avea grija de tine mai bine decat Dumnezeu. Te temi ca ceea ce Dumnezeu a planificat pentru tine nu este ceea ce vrei. Acest lucru este probabil adevarat, pentru ca visele pe care le avem sunt limitate la ceea ce stim despre viata si despre noi insine, ceea ce este infim pe langa vastitatea Existentei. Cand lasam la o parte ceea ce credem ca ne va face fericiti, lasam Gratia sa respire si cream spatiul pentru ca lucruri mai marete si mai frumoase decat ne-am imaginat noi vreodata, sa se intample.
   Insa aceasta nevoie aparenta de a controla, teama de a pierde controlul si presupusa detasare de el sunt, si ele, tot jocul Constiintei, deoarece nu exista niciun individ in afara acestei Constiinte care sa decida sau sa actioneze contrar dorintei permisive ale Constiintei. Totul este Constiinta. Fiintele umane si activitatea lor sunt un efect, nu o cauza a Constiintei. Reflectati la asta. Pot personajele din primul capitol al unei carti sa determine ce se va intampla in al doilea capitol? Pot ele comanda autorului sa schimbe situatiile si...


Traducator: Sabina Violeta Preda, GitaSri Angela Ontanu, Cristina Gabriela Ursu
Anul lansarii: Noiembrie 2013
Format: 13 x 20 cm
Pagini:    230