Sub ghetar - Halldor Laxness.

"Unul dintre cei mai mari romancieri ai secolului 20."
DIE WELT

"Laxness este un scriitor stralucit. Cu economie de mijloace capteaza in cuvinte unele dintre cele mai amagitoare adevaruri."
WASHINGTON POST

"Laxness este patriarhul literaturii europene."
DIE WOCHENZEITUNG

Un tanar teolog, care, de fapt, nu e exact ceea ce se cheama un teolog, e trimis de catre episcopul Islandei intr-o misiune foarte speciala la Ghetar. In parohia de la Snaeellsjoekull, zice-se, se intampla lucruri ciudate si neortodoxe: un cadavru e plimbat in sus si-n jos pe ghetar, copiii nu mai sunt botezati, biserica e in ruina, femei cu puteri de seductie exceptionale, coborate direct din mitologia nordica, apar si dispar de prin imprejurimi, iar pastorul Jon Primus isi neglijeaza datoriile pastorale ca sa se dedice din tot sufletul... potcovitului. Emisarul episcopului se trezeste intr-un tinut straniu, un amestec de saga nordica, cu elemente de crestinism timpuriu si viata moderna, e indopat cu prajituri, cafea, povesti, barfe si legende, privat de somn si introdus in enigmele invierii, bioinductiei si astrotelekineziei. O carte plina de umor, subtila si rafinata, cu elemente de fantastic si roman de aventuri.

FRAGMENT DE ROMAN:
"Am ajuns la o cafenea care era un fel de rai modern pe pamant, o constructie din plastic, selac, vopsea de ulei, terebentina si sticla, dar careia ii lipseau mirosul de mancare si de oameni. Aici, in afara de niste fierturi dulci, nu se putea servi nici un alt fel de mancare. Ca sa-ti potolesti setea puteai sa comanzi niste apa minerala, care nici ea nu este de pe lumea asta si pe care ne-a servit-o o chelnerita necuvantatoare. Ne-am asezat unul langa altul la o masa dintr-o foita subtire de plastic, care se sprijinea pe niste picioare fusiforme de fier, in acest rai stralucitor de terebentina din afara existentei. De undeva de departe, dinlauntru, femeia se uita la tovarasul ei, ii mai prindea capul din cand in cand si-l potrivea sub obrazul ei, in vreme ce ofta si-mi soptea ca diseara o sa mergem impreuna pana la capatul pamantului; pe urma punea capul la locul lui. Dar cand am iesit, pacla aurie, care cu ceva vreme in urma parea un foc teatral incremenit undeva la orizont, ajunsese la tarm; un nor negru ascundea soarele.
E mai sigur sa nu va aventurati in afara soselei, ne-a zis barbatul care ne-a facut plinul la masina; nu e bine sa mergi pe jos pe-o vreme ca asta.
Nu a trecut mult si ceata s-a revarsat peste noi pe sosea, la inceput uscata ca praful, iar apoi din ce in ce mai umeda si rece. In scurt timp a inceput sa cada burnita, apoi o ploaie mocaneasca, insotita de o briza rece, venind dinspre mare. Femeia a trebuit sa mareasca viteza stergatoarelor ca sa nu se abureasca parbrizul. Se intunecase, asa ca a aprins luminile. Atunci am observat si eu ca ceasul de la bordul masinii arata aproape douasprezece, dar pe moment nu era prea clar daca era miezul zilei sau miezul noptii; nici ca mai conta prea mult."

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review