La mijlocul secolului al XVI-lea, reformatorul Jean Calvin conduce cu mana forte orasul Geneva. Nu demult fusese el insusi prigonit de Biserica Catolica, dar acum, cand are in mana haturile puterii, nu e deloc dispus sa acorde altora libertatea religioasa pe care o ceruse atat de vehement autoritatilor papale. In numele adevaratei credinte reformate, Calvin instituie un regim de teroare, avand grija sa supravegheze orice miscare a cetatenilor genevezi. Cei care se abat catusi de putin de la doctrina si de la reguli sunt inchisi, surghiuniti, torturati sau chiar executati. Totul culmineaza cu arderea pe rug a spaniolului Miguel Servet, condamnat pentru erezie.

In mijlocul tacerii generale, se face deodata auzit un om care nu pare sa se teama de mana lunga a lui Calvin: umanistul francez Sebastian Castellio, profesor la Universitatea din Basel, hotaraste sa-l combata pe dictatorul genevez cu singura arma care ii sta la dispozitie– arma cuvantului.„A ucide un om nu inseamna niciodata a apara o doctrina, ci inseamna a ucide un om“, ii transmite el fanaticului reformator.

Sub condeiul magistral al lui Stefan Zweig, evenimentele dramatice din epoca Reformei capata o plasticitate neintalnita in cartile istoricilor. Dar reflectiile eseistului sparg cadrul istoric. In anii 1935–1936, cand Zweig asternea pe hartie aceasta poveste, intoleranta si violenta faceau deja ravagii in Germania. Fara a-l pomeni pe Hitler, fara a rosti o singura data cuvantul„nazism“, autorul surprinde, ca intr-o oglinda, fizionomia propriei epoci– si chipul schimonosit al tuturor dictaturilor viitoare. Caci din figurile celor doi adversari, Castellio si Calvin, Zweig distileaza eternul contrast dintre umanismul pluralist si fanatismul doctrinar.

Nr. de pagini: 228
Anul aparitiei: 2016
Pentru a vedea fragmente din carte dati click pe imaginea de mai jos: