O poveste de Craciun

Mai e o saptamana pana la Craciun, iar casa lui Kristian e mai trista ca oricand. Nici vorba de decoratiuni, miros de turta dulce si clementine – anul asta parintii lui n-au scos nici macar sfesnicul de advent. Toata familia sufera dupa Iunia, sora cea mare, si pare ca tristetea nu o sa-i paraseasca niciodata...

Intr-o seara, la bazinul de inot, Kristian vede un nas pistruiat lipit de geam. Cand iese de acolo face cunostinta cu Hedvig, cea mai vorbareata si mai vesela fata din cate a vazut pana atunci. Cei doi se imprietenesc pe data si impreuna descopera care sunt lucrurile cu adevarat importante.

Si, cine stie, poate ca anul acesta o sa vina Craciunul...

„«Prima regula de Craciun: Niciodata nu e prea mult Craciun.» Nu-i asa ca putine sunt afirmatiile pe lumea asta care sa fie mai adevarate? Sa zici ca e prea mult Craciun e ca si cum ai spune ca e prea multa turta dulce sau scortisoara, prea multe clementine sau, mai grav, prea multa cacao cu lapte, care e «cea mai grozava chestie din lume». Dar asta n-am spus-o eu, deci nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. A spus-o Kristian. Si daca nici baiatul nascut in ajunul Craciunului nu stie, atunci nu stiu cine ar putea sti.”

OPINIA CITITORILOR