Sunt fiica unui criminal. Descendenta directa a unui monstru. Victima colaterala a sinistrelor rotite din sistemul judiciar si social.
Caderea fulguranta a tatalui meu, un chirurg plastician foarte mediatizat, a fost pe masura faimei lui. Si, vorba proverbului, cu cat gloria l-a rasfatat mai abitir, cu atat i-a fost mai dura izbitura. Il chema Julien Sorel si radea adesea de omonimia asta ciudata, pentru a o pune mai bine in evidenta. Copil fiind, nu am putut intelege aceasta aluzie recurenta. Mai tarziu, mi-am dat seama ca raspunsul sta in romanul lui Stendhal. O intamplare care, raman convinsa, a fost ca un blestem. Bunica mea paterna se casatorise cu un anume Georges Sorel-Perignon. Dragostea ei irationala pentru eroul romanului Rosu si Negru a influentat-o foarte mult in alegerea sotului. Fani impatimiti ai romanului lui Stendhal au abandonat rapid „Perignon”, care aparea doar pe certificatul de nastere.

OPINIA CITITORILOR