Talentul sau extraordinar a fost repede descoperit si incurajat, primind o bursa la Conservatorul din Saint Petersburg. In urma sfatului varului mai mare, Alexander Siloti, care tocmai incheiase o perioada de studiat cu Liszt, mama lui il trimite la Moscova pentru a lucra sub programul strict si disciplinat al lui Zverev, care dadea lectii pianistilor tineri si talentati la Conservatorul din Moscova. Rachmaninov s-a dus in casa lui Zverev in toamna anului 1885, la varsta de 12 ani si a locuit si a studiat acolo patru ani, cunoscand astfel multi muzicieni rusi, printre care se numara si Ceaikovski.
Rahmanininov si-a continuat lectiile de pian la Conservatorul din Moscova, unde a studiat cu Siloti, contrapunct cu Taniev, iar cornpozitie a facut cu Arensky, irnpreuna cu Alexander Scriabin. Rahmaninov a absolvit Conservatorul cu un an mai devreme decat majoritatea studentilor - la varsta de 19 ani - si a fost medaliat cu"medalia de aur specials", absolvind cu succes atat pianul, cat si compozitia.
Muzica lui Rahmaninov a fost publicata destul de repede dupa ce a absolvit Conservatorul, in parte, datorita entuziasmului lui Ceaikovski. A continuat sa compuna casitigandu-si existenta ca acompaniator, pianist solist sau ca dirijor. Opera sa cu un singur act, Aleko, a fost scrisa pentru o testare finala la compozitie si a fost cantata la opera Bolshoi in 1893, fiind apreciata de Ceaikovski. Prietenia si incurajarea marelui compozitor au contat foarte mult pentru tanarul Rahmaninov. Avand doar 20 de ani, la sase luni de la premiera operei sale, Ceaikovski, in varsta de 53 de ani, a murit.
In 1895 Rahmaninov a compus prima simfonie, sperand ca ii va creste reputatia, dar cand simfonia a fost cantata pentru prima data in 1897, in St. Petersburg, criticii au fost foarte duri, fara sa realizeze ca, in mare, impresia lor era rezultatul unei slabe interpretari. Descurajat de acest esec, Rahmaninov a refuzat sa mai fie repetata aceasta opera, nemaifiind astfel cantata in timpul vietii sale. Desi faima lui crestea si era invitat la Londra sa-si cante sau sa-si dirijeze muzica, a continuat sa se lase afectat de premiera dezastruoasa. Incepuse sa lucreze la cel de-al doilea concert de pian, programat la Londra in sezonul urmator, dar a ajuns intr-un impas, nemaiputand sa continue un inceput excelent. Un prieten i-a sugerat sa-l consulte pe Dr. Nicolai Dahl, doctor si muzician amator care tratase cu succes boli emotionale prin sfaturi si hipnoza. Cu ajutorul doctorului, dupa cateva luni, compozitorul era vindecat, fiind capabil sa termine faimosul concert in Do minor pe care l-a dedicat doctorului.
In 1902, la 29 de ani, Rahmaninov s-a casatorit cu verisoara lui Natalya Satina, iar un an mai tarziu s-a nascut prima lor fiica. In 1909, a plecat in SUA sa cante si sa dirijeze, ocazie cu care i-a fost oferit postul de dirijor in orchestra din Boston, dar pe care l-a refuzat, intorcanduse in Rusia, unde a continuat sa dirijeze.


Revolutia din 1917, abdicarea tarului si revoltele politice ulterioare l-au convins pe Rahmaninov sa accepte invitatiile cancelariilor europene. In noaptea friguroasa dinaintea Craciunului din 1917, Rahmaninov a parasit pentru totdeauna Rusia. In afara bunurilor din bagaje, toata averea, inclusiv proprietatea de la Ivanovka, le-a fost confiscata de autoritatile regimului comunist.
Ajuns intr-o situatie materiala precara, a decis sa se orienteze spre o cariera ca muzician solo. Au aparut repede oferte ispititoare din SUA, unde a ajuns pentru a doua oara cu familia la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.
A acceptat cateva invitatii sa-si dirijeze muzica, dar a refuzat din nou functia de dirijor din orchestra din Boston si oferte similare din Cincinnati. Nu avea nici timp, nici energie pentru a compune cu exceptia verilor cand se termina stagiunea de concerte, iar studiul putea fi redus la minimum. In 1931, familia Rahmaninov a cumparat un teren langa lacul celor Patru Cantoane, in Elvetia, unde si-a construit o casa. Verile pareau idilice in aceste locuri splendide.
Dupa ce si-au vandut casa din Elvetia, si-au cumparat o casa in Beverly Hills. Din cauza problemelor de sanatate, Rahmaninov nu mai poate concerta, dar decide sa-si duca la bun sfarsit turneele deja planificate. Recitalul din Knoxvill, Tennessee din februarie 1943 a fost ultima data cand a cantat. Intors in California, a murit de cancer, cu cateva zile inainte sa implineasca 70 de ani. Obtinuse cetatenia americana cu putin timp inainte sa moara.
Muzica. Piesele pe care Rahmaninov le-a compus cand era la Conservator, Preludiul in Do diez minor, i-a adus faima la nivel international. La scurt timp dupa aceea, au aparut mai multe editii, unele dintre ele avand titluri precum Clopotele Moscovei, Incendierea Moscovei, Valsul Moscovei, chiar si Rag-uIMoscovei.
Intre lucrarile sale se numara opere, simfonii, poeme simfonice, muzica simfonica pentru voce, piese pentru mai multe piane, peste 80 de piese, transcriptii ale altor compozitori si un numar mare de piese pentru pian.
Muzica pentru pian solo a fost, in mare parte, cornpusa inainte de 1917. Unele dintre cele mai importante lucrari din aceasta categorie au inceput cu cinci piese publicate ca opus 3, intitulate Piese fantezii pentru pian. Urmatoarele piese, cele sapte, au fost grupate in opus 10, intitulate Piese de salon, iar alte sase piese au fost in opus 16, numit Momente muzicale. Exista doua sonate, doua seturi de variatiuni, doua seturi de Studii-tablou opus 33 si opus 39 si 24 de preludii in toate cheile majore si minore. Spre deosebire de cele 24 de preludii ale lui Chopin, cele ale lui Rahmaninov sunt mai lungi, au fost publicate in perioade diferite si nu sunt in ordine. Cel mai faimos dintre ele, preludiulin Do diez minor, a facut parte din opus 3, publicat in 1892. Urrnatoarele 10 au aparut in 1903 in opus 23, iar restul de 13 au fost publicate in 1910, opus 32.
Singura piesa pentru piano solo pe care a compus-o tarziu este Variatiuni pe o tema de Corelli, opus 42. Aceasta piesa, publicata in 1931, a fost cantata pentru prima data de Rahmaninov la Montreal.
Din creatia simfonica, Insula mortilor este o capodopera mai putin cunoscuta; tema medievala Dies irae, care se profileaza aici, si-a gasit loc si in Rapsodia pe o tema de Paganini  si in Dansurile simfonice.

Anul aparitiei: 2014