"Doamne, nu lasa ca inima noastra sa ramana pustie, ci fa – pentru ca totul atarna de voia Ta – ca intruna sa dorim si sa speram, iar ceea ce dorim sa fie bun si temeinic, iar speranta sa nu ne fie desarta. Fa ca obiectul dorintelor noastre sa fie mai inalt si mai frumos decat viata noastra, iar noi sa nu tradam nicicand nadejdea de mai bine din pricina unor infaptuiri efemere si amagitoare, care ne ascund zarea si ne promit mincinos odihna. Fa-ne sa urmam drumul drept, cu vremelnice poticniri, dar cu tihna si glorie la capatul lui. Si da-ne intelepciune si curaj, de vreme ce ne dai ispite. Si oriincotro am merge si am rataci, nu ingadui ca la sfarsit sa ramanem in afara atotcuprinzatoarei Tale armonii, caci asta ne dorim in fiece clipa, in fiece loc, cu fiecare particica a fiintei noastre."

Ivo Andrić (1892–1975) s-a nascut in orasul Travnik din Bosnia-Hertegovina, pe atunci parte a Imperiului Habsburgic. Dupa copilaria petrecuta la Višegrad, urmeaza liceul la Sarajevo, apoi face studii de litere si filosofie la Zagreb, Viena, Cracovia si Graz. In 1924 obtine, la Graz, doctoratul in filosofie, cu o teza despre viata spirituala a Bosniei in perioada dominatiei otomane. La inceputul Primului Razboi Mondial este mai intai arestat de autoritatile habsburgice, iar apoi, pana la sfarsitul razboiului, consemnat cu domiciliu fortat in manastiri catolice din Bosnia. Incepand din anii 1920 lucreaza in serviciul diplomatic al tarii sale, inclusiv, timp de peste un an, la legatia din Bucuresti. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, dupa ce demisioneaza, in aprilie 1941, din postul de ambasador la Berlin, traieste retras la Belgrad, refuzand orice manifestare publica, inclusiv ca scriitor.

In literatura debuteaza in tinerete ca poet, iar la inceputul anilor 1920 publica doua carti de proza lirica - Nelinisti si Ex Ponto. In perioada interbelica se face remarcat prin volume de proza scurta si de eseuri, iar in 1945 ii apar trei romane, elaborate in anii razboiului - Podul de pe Drina, Cronica din Travnik si Domnisoara. In acelasi an este ales presedinte al Uniunii Scriitorilor din Iugoslavia. In 1961 i se decerneaza premiul Nobel pentru literatura.

Scrierile i-au fost traduse si publicate in numeroase limbi, de pe toate continentele. In romaneste i-au aparut pana in prezent primele doua romane citate mai sus si un volum de proze scurte intitulat Povestea cu elefantul vizirului, iar, in volum separat, nuvela de mai mare intindere Curtea blestemata.

Titlu original: Znakovi pored puta
Traducator: Dragan Stoianovici
Anul aparitiei: 2010
Numar pagini: 440
Format: 13 × 20 cm