"Seminte" este cuvantul pe care Alexandru Dragomir l-a pus pe cateva carnete in care, incepand cu anul 1977 si pana in 2002, isi nota ganduri ce-ar fi putut rodi ulterior intr-o meditatie mai ampla. Primele "zvacniri" ale unor eseuri din diferite "Caiete" publicate in volumele anterioare ("Trezitul dimineata", "Actorul", "Scris si oral" etc.) se afla aici. Volumul contine insa si transcrierea a sase carnete fara titlu, precum si a catorva notatii facute pe foi volante, din perioada 1992-2002. Este partea cea mai "spumoasa" a operei lui Dragomir. Aici gasim: etimologii spectaculoase, clasificari originale ("Armele raului", "Cu cine nu se poate dialoga", "Pacatele erotice"), intrebari neasteptate ("Este valul un eveniment?", "Cine, din noi, e jignit cand suntem jigniti?"), calambururi ("exclamare si exclamica", "cerc virtuos vs cerc vicios"), aforisme cu incarcatura ironic-cioraniana ("Acu' 70 de ani eram copil, acu' 50 de ani tanar, acum sunt batran. Cata inconsecventa!"), altele impunatoare si grave ("Viata este cel mai primejdios joc, fiindca este o lupta nestiuta pentru ce este mai pretios: propria fiinta."), notatii cu iz ludic ("Batranete: varsta in care cealalta maneca devine o problema."; "Am ales sa raman un mic soarece, ca sa nu cresc si s-ajung sobolan."), altele existential-crepusculare ("Sunt la varsta la care se moare, nu se traieste.") sau altele, neasteptate, pe marginea evenimentelor de dupa 1990 sau a unor personaje care au populat scena "tranzitiei" ("Conu' Leonida Brucan"). Un adevarat "bazar filozofic", traversat de o formidabila verva sapientiala, volumul acesta este, pesemne, cel mai savuros din Seria Dragomir.

Gabriel Liiceanu