Redactat intre octombrie 1984-septembrie 1985 si ramas in manuscris, acest roman a fost publicat, tot intr-o editie sumara, abia in 2001. Este una dintre cele mai putin cunoscute realizari ale lui Ovidiu Birlea. Ineditul romanului consta in subiectul sau, tesut in jurul unei protagoniste de exceptie, Ecaterina Varga, un mit printre romanii ardeleni de la jumatatea secolului 20 XIX. Autorul ii marturisea unui prieten: „Am intentia sa scriu un roman despre Ecaterina Varga. (…) Eu o consider o Ioana d’Arc a Buciumului si, pentru ceea ce a facut ea aici, merita mai mult decat s-a scris pana azi.”

Ecaterina Varga (Varga Katalin, in maghiara), nascuta in 1802 la Halmeag, astazi comuna Sercaia, in judetul Brasov, intr-o modesta familie de maghiari, a devenit „Doamna motilor”, avand o contributie insemnata in pregatirea evenimentelor de la 1848. Instalata la Izbita, intr-o casa construita de sateni, i-a sprijinit in lupta lor impotriva abuzurilor stapanirii redactandu-le, gratuit, petitiile adresate Dietei Transilvaniei si sustinandu-le drepturile la Curtea de la Viena, unde se zvonea ca ar fi avut un frate.

OPINIA CITITORILOR