Scaunul Singuratatii, un roman al miturilor creatiei si al misterelor scrisului, care, prin tipologii veridice si evenimente credibile, configureaza o lume noua, o lume fictionala adaugata lumii reale, prin puterea demiurga a unui scriitor care trece frontierele universalitatii prin construirea unei umanitati tragic-marginale, pitoresti si exotie, de la masa de scris si de pe scaunul singuratatii.

Nu lipsesc dintr-un roman cu aceasta tema si acest titlu temele dominante ale creatiei autorului: mitul prieteniei intre personalitati incompatibile, fundalul Dunarii imperiale, simpatia si chiar duiosia pentru fiintele tragic-neajutorate, increderea personajelor in utopia depasirii saraciei si a disperarii. Nici moartea nu poate confisca seninatatea credintei in "mai bine", mai bine care, de cele mai multe ori, insa, nu apare. Dar autorul pune miere pe rani si aur pe aripi cu incredere umanista ca puterile fiintei nu poate fi infrante.

Nr. de pagini: 396
Anul aparitiei: 2010