Crestinismul ii ofera omului acces direct la Dumnezeu, Care il asculta pe om, il ajuta si il iubeste. Aceasta este deosebirea fundamentala dintre crestinism si, de exemplu, budism, in care – in timpul meditatiei – rugatorul abordeaza o anumita super-fiinta impersonala, in care este scufundat si in care este dizolvat, dar el nu-L simte pe Dumnezeu ca fiind o Persoana vie. In rugaciunea crestina, omul simte prezenta Dumnezeului cel Viu.

Adesea oamenii se intreaba: de ce trebuie sa ne rugam, sa-I cerem lui Dumnezeu ceva, daca Dumnezeu stie deja ce avem nevoie? Iata cum as raspunde: nu ne rugam pentru a cersi ceva de la Dumnezeu. Da, chiar ii cerem ajutor in anumite imprejurari ale vietii. Dar nu ar trebui sa fie acesta continutul principal al rugaciunii. Dumnezeu nu poate fi doar un „agent mijlocitor” in treburile noastre pamantesti. Continutul principal al rugaciunii ar trebui sa fie intalnirea cu El. Avem nevoie sa ne rugam pentru a fi cu Dumnezeu, a veni in contact cu Dumnezeu, a simti prezenta lui Dumnezeu.

OPINIA CITITORILOR