Domniile lui Al. I Cuza si Carol I au starnit de-a lungul timpului– si vor starni in continuare– un mare interes in literatura istorica de specialitate, ca si in dezbaterile publice, in general.
In cazul domnitorului Al. I Cuza, in ultimele doua decenii, incercarea de reinnoire a mesajului istoric a dus, uneori, la evaluari critice contradictorii, punandu-se accentul fie pe momentul loviturii de stat din 2/14 mai 1864, care il opunea pe domnitor, la prima vedere, spiritului democratic, fie pe viata privata a acestuia, cu abaterile sale de ordin moral. Asemenea evaluari trimit mai degraba la imaginea„dictatorului”, pe de o parte, a modelului imoral de comportament al unui sef de stat, pe de alta parte. Sub ambele aspecte– dar mai ales sub al doilea–, a fost sugerata, implicit, comparatia cu figura principelui Carol I, cel care i-a succedat la Tron, mai intai ca domnitor, apoi ca rege.
Pornind de la asemenea consideratii critice, diminuandu-se insemnatatea reformelor social-politice si institutionale ale domnitorului Al. I Cuza, accentul a cazut, adesea, cu prioritate, in exegezele de specialitate din ultimele doua decenii, pe rolul lui Carol I in modernizarea Romaniei.
Bineinteles, era timpul sa se vorbeasca si sa se scrie mai mult decat in trecut despre personalitatea si rolul regelui Carol I in istoria Romaniei, dar incercarea de a-l opune pe acesta domnitorului Unirii ni s-a parut de-a dreptul bizara. Fiecare dintre cei doi, domnitorul Al. I Cuza, si domnitorul, apoi regele, Carol I, au avut merite deosebite in istoria romanilor: primul, cu o domnie de numai 7 ani, dar in care s-au concentrat realizari indispensabile statului roman modern, al doilea, Carol I, cu o domnie de aproape o jumatate de veac, in care s-au completat reformele inaugurate de cel dintai, in care a fost consolidat statul roman, odata cu realizarea independentei depline.
Fiecare dintre ei a trait si a actionat, ca sef de stat, in etape diferite ale evolutiei societatii romanesti si in imprejurari deosebite. Fiecare dintre ei si-a pus amprenta, cu personalitatea proprie, asupra timpului cand i-a fost dat sa se afle la conducerea statului. Meritele lor nu pot fi evaluate decat in raport cu cerintele timpului carora a trebuit sa le raspunda. In orice caz, discutia despre modernizarea Romaniei nu poate incepe cu anul 1866– anul instaurarii domniei lui Carol I–, caci ar insemna sa lasam deoparte tocmai o etapa de baza, definitorie, pentru procesul modernizarii la care ne referim.
Cat priveste rolul foarte important al domnitorului Al. I Cuza in procesul modernizarii Romaniei, in istoria romanilor, in general, sub orice raport, el ramane de necontestat. Inainte de toate, Al. I Cuza, cel ales ca domnitor la Iasi si Bucuresti la 5 si 24 ianuarie 1859, ramane pentru totdeauna in constiinta publica romaneasca un simbol al Unirii, al acestui act de insemnatate exceptionala in istoria romanilor. In al doilea rand, in rastimpul domniei sale, cum trebuie sa recunoastem, s-au concentrat realizari vitale pentru existenta si evolutia statului roman modern, in ansamblul lor, mai importante decat toate cele infaptuite in intreaga domnie a succesorului sau. Este o concluzie pe care o consemneaza in zilele noastre unii reputati istorici de buna credinta.
Precum si sinteza noastra anterioara, de la textul careia porneste, cu modificari si completari semnificative, lucrarea de fata este destinata cu precadere studentilor, dar si profesorilor de istorie, altor categorii de cititori interesati de evolutia societatii romanesti in epoca moderna.

Cuprins:

I. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza– etapa de baza in edificarea statului national si in procesul modernizarii sale (1859-1866)   / 8-56
1. Cadrul juridic initial al domniei lui Al. I. Cuza, in lumina Conventiei de la Paris din august 1858 / 8
2. Dubla alegere ca domnitor a lui Al. I. Cuza– actul decisiv al Unirii Principatelor / 15
3. Inceputul domniei lui Al. I. Cuza si lupta pentru desavarsirea Unirii / 20
4. Lupta pentru realizarea pe cale constitutionala a reformelor si constituirea monstruoasei coalitii (ianuarie 1862– mai 1864)  /  23
5. Lovitura de stat din mai 1866 si elaborarea Statutului Dezvoltator al Conventiei de la Paris / 34
6. Domnia autoritara si noua serie de reforme (1864-1865) / 40
7. Politica externa a domnitorului Al. I. Cuza  / 44
8. Sfarsitul si insemnatatea domniei lui Al. I. Cuza  / 50

II. Instaurarea regimului monarhiei constitutionale in Romania si inceputul domniei  lui Carol I / 57-74
1. Imprejurarile alegerii ca domn a lui Carol I  / 57
2. Constitutia din 1866 in perspectiva modernizarii societatii romanesti / 61
3. Inceputul domniei lui Carol I si viata politica (1866-1878) / 70 

III. Cucerirea Independentei de stat a Romaniei si consecintele sale (1877-1878) / 75-91
1.  Premisele proclamarii Independentei (9 mai 1877)  si declansarii Razboiului / 75
2.  Desfasurarea Razboiului de Independenta (1877-1878)  / 83
3.  Pozitia Romaniei in cadrul Conferintelor de pace de la San-Stefano si Berlin  / 85
4.  Insemnatatea si urmarile Razboiului de Independenta  in planul modernizarii Romaniei / 88

IV. Modernizarea Romaniei in plan socio-economic si contradictiile ei: de la Al. I. Cuza la  Carol I (1859-1914)  / 92-130
1. Trasaturi ale vietii social-economice in perioada 1859-1878  / 92
2. Noua etapa a modernizarii social-economice in anii 1878-1914 si  contradictiile ei / 109
3. Aspectul critic al modernizarii: problema agrara si rascoalele taranesti / 122

V. Intensitatea vietii politice din Romania dupa 1878 sub semnul modernizarii / 131-155
1. Consolidarea sistemului constitutional-parlamentar dupa Razboiul de Independenta / 131
2. Consolidarea monarhiei in viata de stat  / 136
3. Afirmarea si evolutia sistemului partidelor politice  / 139
4. Etapele succesiunii partidelor politice la Putere  / 153

VI. Politica externa a Romaniei la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului al XX-lea / 156-169
1. Problema recunoasterii Independentei de catre Marile Puteri (1878-1914) / 156
2. Cauzele si consecintele aderarii Romaniei la Tripla Alianta  / 158
3. Relatiile Romaniei cu statele din Sud-Estul Europei  / 165
4. Pozitia Romaniei fata de razboaiele balcanice si interventia sa (1912-1913)  / 166

VII.  Privire asupra evolutiei provinciilor romanesti din afara statului roman si a miscarii nationale in rastimpul domniilor lui Al. I. Cuza si Carol I (1859-1914)  / 170-215
1. Situatia romanilor din Transilvania, Banat si Bucovina, din Basarabia si din dreapta Dunarii in perioada 1859-1878  / 170
2. Situatia romanilor si miscarea de eliberare nationala in provinciile din afara granitelor Statului roman in anii 1878-1914  /  191

VIII. Evolutia in spirit modern a culturii nationale si a vietii spirituale in rastimpul domniilor lui Al. I. Cuza si Carol I (1859-1914)  / 216-254
1. Trasaturi ale modernizarii vietii culturale in timpul domniei lui Al. I. Cuza si la inceputul domniei lui Carol I (1859-1878)  / 216
2. Afirmarea viguroasa a culturii romane moderne dupa Razboiul de Independenta si semnificatia dezbaterilor ideologice privind modernizarea Romaniei / 242

IX. Concluzii: domniile lui Alexandru I. Cuza si Carol I fata in fata  / 255-279

Addenda.  Domniile lui Alexandru Ioan Cuza si Carol I in viziunea lui Mihai Eminescu / 280-295

Bibliografie / 297-332



Anul aparitiei: 2010
Nr. pagini: 335