CUPRINS:

INTRODUCERE

ARGUMENT

CAPITOLUL  I -  LIMBAJUL– FORMA DE COMUNICARE

·         Caracteristici ale dezvoltarii limbajului la prescolari

 

CAPITOLUL  II– ROLUL JOCULUI DIDACTIC IN PROCESUL DE INVATAMANT

1.      Conceptul de joc didactic. Clasificare

2.      Jocul didactic. Valoarea lui informativ– formativa

 

CAPITOLUL  III– TULBURARI DE LIMBAJ LA PRESCOLARI

1.      Prezentarea generala a tulburarilor de limbaj

2.      Frecventa si necesitatea corectarii tulburarilor de limbaj la copiii prescolari

3.      Caracteristici ale personalitatii copilului cu tulburari de limbaj

4.      Modalitati de depistare, prevenire si corectare a tulburarilor de limbaj

5.       Rolul auzului fonematic in corectarea tulburarilor de limbaj

 

CAPITOLUL  IV - CONTRIBUTIA JOCULUI DIDACTIC IN DEPISTAREA,                         PREVENIREA SI CORECTAREA TULBURARILOR DE LIMBAJ

1.      Contributia jocului didactic la optimizarea procesului de depistare,                         prevenire si corectare a tulburarilor de limbaj

2.      Tipuri de jocuri didactice folosite. Exemplificari

 

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

 
Rolul invatamantului prescolar in cadrul actualului sistem de invatamant din tara noastra reiese si ar trebui sa se evidentieze cu mai multa pregnanta din faptul ca el se realizeaza la nivelul unei varste de o mobilitate extraordinara, cu o capacitate si un ritm de dezvoltare nemaiintalnit la celelalte etape de varsta.

Invatamantul prescolar are menirea de a forma copiii sub aspect psiho- intelectual, fizic si socio-afectiv, pentru o cat mai usoara adaptare la activitatea de tip scolar, pentru integrarea scolara si sociala.

Actul educational nu inseamna numai informare, instruire, pregatire intelectuala, ci actiunea lui se refera la personalitatea totala a copilului, urmarind sa-i formeze orizontul cultural, sa-i sustina eforturile, sa-i optimizeze procesul de socializare.

La aceasta varsta se inregistreaza un ritm de dezvoltare fizica si psihica foarte rapid, evidentiat de cercetarile efectuate asupra copiilor de diferite varste.

Cercetarile de specialitate au stabilit ca perioada de 3-7 ani din viata copilului, lasa cele mai profunde urme asupra personalitatii in devenirea umana, deoarece aceasta este perioada receptivitatii si flexibilitatii psihice dintre cele mai pronuntate si ca potential intelectual, iar dezvoltarea generala a aptitudinilor intelectuale se realizeaza de la nastere pana la 7 ani, in proportii de 50%. Este perioada in care influentele externe lasa cele mai durabile urme, in care se constituie premisele personalitatii si se asaza bazele“eului”cognitiv, afectiv-motivational si volitiv-caracterial.

Psihologi de prestigiu afirma posibilitatea si necesitatea introducerii timpurii a copilului intr-un sistem de educatie institutionalizat.

Jean Piaget arata ca“invatamantul prescolar ofera posibilitatea de a realiza o propedentica a invatamantului stiintific, care consta in exercitarea simtului de observatie, inegal dezvoltat si inca subiectiv la aceasta varsta”. (Jean Piaget, 1965)

Edgar Faure sustine ca:”Educatia copiilor de varsta prescolara este un preambul al oricarei politici educative si culturale. In lumina psihologiei moderne ca si a simplei observatii, importanta primei copilarii in dezvoltarea ulterioara a aptitudinilor si a personalitatii apare deosebit de limpede.”  (Edgar Faure, 1974)

Educatorul este insarcinat de societate sa modeleze personalitatea copilului, dand viata sarcinilor stabilite de programa instructiv-educativa, cu ajutorul metodelor si materialului didactic.

Fiind pe deplin constienta de menirea educatorului in societate, in anii de activitate didactica, am simtit ca trebuie sa gasesc modalitatile cele mai corespunzatoare, pentru ca toti copiii sa-si insuseasca cunostintele si sa-si formeze deprinderile prevazute in programa prescolara, pentru o buna integrare in activitatea scolara.

Pornind de la potentialul uman existent, marile resurse psihice, intelectuale, afectiv-motivationale pe care le au copiii, precum si de la conditiile tehnico-materiale din gradinita, am incercat sa valorific la maximum unele activitati obligatorii din programul zilnic, dar si activitati alese,  prin intermediul jocului didactic, in vederea pregatirii copilului pentru adaptarea la regimul scolar.

Heidegger spunea ca“Limba este lacasul de adapost al Fiintei”, iar noi educatorii ar trebui sa-i construim cu grija si responsabilitate, lacasul de adapost, pentru a ajuta copilul sa se construiasca pe sine.

Grija pentru educarea limbajului la prescolari trebuie sa constituie o preocupare permanenta a educatoarelor. Limbajul se dezvolta si progreseaza ca un continuum la copil, iar noua educatoarelor, ne revine sarcina de a organiza si planifica experientele de limbaj ale fiecaruia, in functie de ritmul propriu de dezvoltare.

Necesitatea procesului de indrumare consecventa a educarii limbajului la aceasta varsta, prezinta argumente de ordin psihologic si pedagogic. Argumentele de ordin psihologic scot in evidenta faptul ca varsta prescolara este o etapa hotaratoare in instruirea corecta a vorbirii, datorita modificarilor cantitative si calitative care vizeaza insusirea pronuntiei corecte a tuturor fenomenelor, constituirea lexicului de baza, aparitia limbajului interior, diversificarea formelor de comunicare, intensificarea functiilor cognitive ale limbajului, asimilarea in practica a structurii gramaticale, etc. Argumentele de ordin pedagogic subliniaza rolul hotarator pe care il au influentele sistematice asupra dezvoltarii vorbirii copiilor, cu atat mai mult cu cat acest proces este direct dependent de mediul de vorbire, de modelele de exprimare oferite de adulti (indeosebi aceia care reprezinta pentru copii persoane semnificative– parinti, educatoare). In acest context, eficienta influentelor educative este in stransa legatura cu momentul in care se aplica si cu nivelul calificarii persoanelor puse sa le aplice.

Drumul parcurs de copil in lumea limbajului cu ajutorul educatoarei, de la varsta de 3 ani si pana la 6/7 ani, este, de fapt, un drept incontestabil al etapei sale de dezvoltare, care ii confera in etapa urmatoare, cea scolara, sanse egale indiferent de mediul sau unitatea prescolara din care provine. Este evident, asadar, ca un copil prescolar nu poate si nu trebuie tinut departe de mediul cultural al spatiului caruia ii apartine, gandind ca aceasta este sarcina scolii. El traieste inconjurat de reviste, carti, ziare, afise, numere, etc., toate acestea facand acum parte integranta din viata lui. E vorba deci de o provocare a acestui sfarsit de mileniu: pariul limbajului si al comunicarii cu omul modern.

Pornind de la aceste premise, educatoarele au fost primele care au pornit in cautarea unor auxiliare didactice care sa vina in sprijinul desfasurarii activitatilor de limbaj cu copiii prescolari. Educatoarele, alaturi de mai micii sau mai marii prescolari, vor sa castige pariul limbajului si al comunicarii. Ele stiu in acest moment, cel mai bine, cum trebuie aduse problemele de limba in fata copiilor.

In activitatea mea didactica, am cautat sa ma apropii de copii, sa-i cunosc cat mai bine, sa patrund in viata lor launtrica, care cuprinde o mare bogatie de aspecte. Aceasta mi-a fortificat optimismul pedagogic, simpatia fata de prospetimea si unitatea spirituala a fiecarui copil, stimulandu-mi responsabilitatea fata de cea mai buna educare a lor.

Este cunoscut faptul ca activitatea specifica a prescolarului este jocul. Ceea ce pentru adult este munca, pentru copil este jocul. Elementele de joc incorporate in procesul instruirii au calitatea de a motiva si stimula puternic copiii. Activitatea de invatare trebuie sa introduca progresiv prescolarul in sistemul muncii intelectuale, asigurandu-se astfel o buna continuitate intre gradinita si scoala. De aceea, jocul didactic s-a afirmat in ultimul timp ca o metoda activa, moderna, atractiva, eficienta, cu bune rezultate, in procesul de invatamant.

Am gasit in jocul didactic o metoda de optimizare a procesului instructiv-educativ, de ridicare a calitatii si eficientei acestuia si care raspunde in mare masura cerintelor actuale. Astfel, am obtinut rezultate neasteptat de bune in realizarea obiectivelor instructiv-educative.

                        Ne-am propus sa actionam in urmatoarele directii:

-  Sa aprofundam studiul valorii formative a jocului didactic;

-  Sa cercetam care sunt formele acceptate din placere de copii, forme care permit insusirea obiectivelor instructiv-educative de dezvoltare a vorbirii copiilor, prevazute in programa;

-  Sa activizam intregul colectiv in jocurile didactice cu rol in corectarea vorbirii;

- Sa stimulam invatarea si capacitatea creatoare a copiilor  prin jocurile didactice.

La varsta prescolara, in conditiile jocului ca activitate dominanta, apar elemente ale muncii de invatare. Aceste elemente apar din necesitatea de a satisface interesul, curiozitatea copilului pentru cunoastere.

“Invatarea care implica jocul devine placuta si atragatoare. De aceea, o motivatie intrinseca de mare valoare a invatarii, se realizeaza prin joc. Iata, motivul principal, pentru care in anumite faze ale invatarii si dezvoltarii copilului, procesul de instruire este necesar sa se desfasoare prin joc.” (Al. Gavenea, 1975)

Jucandu-se, copilul invata cu mai multa placere, este mai interesat de activitatea pe care o desfasoara, devine mai activ, mai curajos, are mai multa incredere in fortele proprii, dand dovada de mai multa sarguinta si rapiditate in formularea raspunsurilor.

“Prin joc, elevul se gaseste in situatia de actor, de protagonist, nu de spectator, ceea ce corespunde foarte bine dinamismului gandirii, imaginatiei si vietii lui afective, unei trebuinte interioare de actiune si afirmare.”( Ioan Cerghit, 1976)

Cercetarile pedagogice au aratat, iar experienta muncii didactice ne-a confirmat, ca dezvoltarea vorbirii copiilor, a limbajului in special, are loc sub influenta mediului si a educatiei. Acest lucru se realizeaza cu optima eficienta prin intemediul jocului didactic.

Tinand seama de aceste idei, sfera jocului didactic m-a determinat sa abordez studiul acestei teme, importanta pentru invatamantul prescolar.

Ideea de a realiza lucrarea aceasta s-a nascut si din sentimentul de raspundere fata de menirea educatoarei de azi, cand societatea se afla intr-o permamnenta tendinta de cautare si transformare. Pentru intocmirea lucrarii, principala si permanenta mea preocupare a fost aceea de reimprospatare si imbogatire a cunostintelor.

In elaborarea lucrarii, am folosit o bibliografie selectiva bogata, din literatura clasica si contemporana de specialitate, psihopedagogica, metodica, dar o sursa importanta o constituie si experienta celor 16 ani de activitate didactica, in cautarea celor mai bune solutii de optimizare si valorificare a experientei pozitive, in ceea ce priveste folosirea jocului didactic ca resursa pedagogica importanta in procesul instructiv-educativ din gradinita.

In elaborarea studiului, am folosit principalele metode de cercetare: observarea, chestionarul oral, studierea produselor activtatii copiilor, experimentul.

Pentru a aplica metoda jocului didactic la grupa, pe langa jocurile prevazute in diferite culegeri, am creat si alte jocuri sau am adaptat anumite cunostinte la situatia de joc.

In jocurile didactice pe care le-am initiat, am pornit de la premisa ca invatamantul contemporan trebuie sa fie activ si creativ. Aceasta inseamna ca prescolarul trebuie sa contribuie la solutionarea unor probleme, sa lucreze efectiv si in acelasi timp, sa gandeasca in mod original si creator. Dezvoltarea capacitatilor de  comunicare verbala constituie una din sarcinile foarte importante ale educatiei din institutiile prescolare, pentru ca limba este o conditie de baza in formarea, fixarea si diferentierea notiunilor, dar si in transmiterea informatiei. Ea contribuie la realizarea sarcinilor de pregatire intelectuala, morala si estetica, la dezvoltarea gandirii si capacitatilor creatoare.

Activitatile formative desfasurate de educatoare constituie o munca ce implica un inalt grad de responsabilitate profesionala, deoarece de modalitatile concrete de realizare a educatiei prescolare depinde, in mare masura, intreaga dezvoltare ulterioara a personalitatii copiilor.

In decursul anilor, limbajul a fost multilateral studiat si s-a acumulat un bogat material teoretic si faptic si aceasta pentru ca intregul progres spiritual e conditionat in mare masura de claritatea exprimarii, pentru ca exista o imensa varietate verbala, dar si o multitudine de forme tulburate, care trebuie corectate.

In aceasta lucrare, voi demonstra eficienta utilizarii jocului didactic in corectarea tulburarilor de limbaj. Dorim sa aratam, ca gradinita, ca prim factor activ de cultura si instruire, utilizeaza o gama bogata de modalitati, menite sa stimuleze accelerarea ritmului de dobandire a cunostintelor de catre copii, de fixare si sistematizare a acestora.

Pe parcursul elaborarii acestui studiu, am urmarit atent si sistematic toate activitatile pe care le-am organizat impreuna cu copiii, notand procesele si inregistrand rezultatele acestora.. Am desfasurat activitati in conditii si imprejurari variate si am observat modul in care copiii se comporta in grupa, in timpul activitatilor, in cadrul actului invatarii, cand opereaza cu diverse mijloace de invatamant sau in afara activitatilor obligatorii.

Pentru o intelegere corecta a copiilor cu tulburari de limbaj, tulburari de care nu ei sunt raspunzatori, dar care imprima anumite caracteristici evolutiei lor generale, e necesar un minim informational. In aceasta lucrare, sper ca prin efortul depus, sa contribui la optimizarea procesului invatarii si integrarii

Nr. de pagini: 125
Anul aparitiei: 2016