Prezenta discreta in lumea conceptelor juridice, nucleul drepturilor personalitatii este pretios prin esentele ocrotite. Perimetrul drepturilor personalitatii este in aria verbului „a fi”. Este cupola sub care se reunesc valorile de prim rang – pentru ca nimic nu este inainte de viata, sanatate, integritate, demnitate si libertate. Mai intai, este ocrotita persoana (si personalitatea acesteia); apoi, primesc protectie si bunurile. Este un tandem („a fi”, „a avea”) care naste, complementar, indemnizarea pentru atingerile aduse personalitatii si drepturilor extrapatrimoniale asociate acesteia.

Cateva „provocari” care fac actualitate doctrinara si jurisprudentiala indeamna la lectura: embrionii umani in vitro penduleaza argumentele intre „bunuri” si „persoane”; expertiza genetica in cauzele privind stabilirea filiatiei presupune convergenta intre dreptul de a dispune de sine insusi si interesul superior al copilului; dreptul la moarte nu exista, dupa cum nu exista nici dreptul la eutanasie – nici medicul si nici juristul nu pot lucra impotriva vietii; privacy este comun sistemelor de drept, dorinta de a evita intruziunile este perpetua, dar geometria este variabila – pentru cetatenii de rand si pentru persoanele publice; standardele europene de protectie a drepturilor omului imprima note specifice in echilibrul relatiei dintre libertatea de exprimare si drepturile personalitatii; limitele exercitarii vietii private a salariatului pot fi analizate pe coordonata spatiala (la locul de munca), dar si pe coordonata temporala (pe parcursul orelor de program); cauza Barbulescu scrie o pagina de istorie la CEDO; regulile de conflict in materia raspunderii pentru atingerile aduse personalitatii necesita armonizare in spatiul juridic european; identificarea si autentificarea electronica beneficiaza de un nou regulament european, care garanteaza accesul la serviciile transfrontaliere online; complexul mixt de mijloace de aparare a drepturilor personalitatii, instituit prin textele noului Cod civil, pune in opera cateva dintre regulile pe care doctrina le identifica drept principii corectoare ale dreptului civil; remediile nepatrimoniale rezoneaza cu natura extrapatrimoniala a prerogativelor ocrotite, iar indemnizarea a revenit in atentia instantelor, dupa un parcurs impus, partial responsabil pentru jurisprudenta nationala neunitara; procesul de evaluare a despagubirilor in compensare, pentru prejudiciile consecutive incalcarii drepturilor personalitatii, este redimensionat si adaptat unicitatii victimei si singularitatii faptei ilicite.

Paginile celui de-al patrulea numar al Revistei Romane de Drept Privat reflecta arhitectura contemporana a drepturilor personalitatii. O protectie reala presupune ca omul sa fie deasupra vremurilor, iar valorile primordiale sa se bucure de o reglementare (si de o aplicare) pe masura.

OPINIA CITITORILOR