[MIHAI CATRE DIONIS]

Nu-i greu si nici usor sa scrii sonete,
ci totul e sa-ti aiba pana har,
iar uneori ti-e dat cit n-ai habar
si nu te-ncumeti, Dionis baiete.

Ce-ti scriu acum as vrea sa nu te-mbete,
dar daca n-ai un sfant in buzunar,
talanti, in schimb, atitia ai macar
cit sa te simti nu vrabie, ci erete.

Te-as pizmui, de n-am fi buni amici,
macar pentru vreun vers sau vreo tertina,
caci uneori asa frumos le zici
ca-mi pare jalea lumii mai putina,
iar limba noastra cruda de pe-aici
imi suna ca o muzica divina.

Al tau amic dintotdeauna,
Mihaiŭ*

***

Din Sonetele lui Dionis:

XCV

Trei ani avea Mihai mai mult ca mine**,
dar ma simteam un tinc pe linga el
si sa-l ascult aveam atita zel
incit si azi sa rid de mine-mi vine.

Si el. ce-i drept, se cam umfla in sine
si imi spunea, cu morga,“baietel”***,
insa tinea la mine intr-un fel
ce m-a facut mereu sa ma simt bine.

Si-n toata viata noastra, mai tirziu,
mi-a fost atit de drag in umbra lui
ca Dante-n umbra lui Virgil sa fiu,
incit si-acum, batrin cum altul nu-i,
de mi-ar iesi ca prin minune-n fata,
m-as face mic si i-as cersi povata.


* Nu putem sti cite si care dintre sonetele prietenului sau Dionis apucase“Mihaiŭ” sa le citeasca la data (1881) cind i-a dedicat acest sonet epistolar (pastrat, printre hirtiile lui Dionis, chiar in plicul in care a fost expediat de la Bucuresti la Iasi– si care are pe verso initialele expeditorului: M. E.). Cert este ca majoritatea sonetelor lui Dionis ajunse pina la noi sint mult ulterioare mutarii lui Eminescu la cer (1889). Citeva (si care se numara printre cele mai reusite, dupa parerea mea) au fost scrise chiar dupa implinirea virstei de 100 de ani (1953).“Judecata” lui Eminescu (care are si o nota de bunavointa si delicatete amicala) trebuie luata, deci, in limitele ei conjuncturale.
** Deci, Eminescu fiind nascut fie in 20 decembrie 1849, fie in 15 ianuarie 1850 (data adoptata oficial), Dionis se va fi nascut cel mai probabil in 1853 (sau, cel mai devreme, spre sfirsitul lui 1852).
*** In sonetul-prolog apare adresarea“Dionis baiete”, iar de-a lungul sonetelor, de mai multe ori,“frate Dionis”. Dionisie Deleanu, cind nu-l denumeste pe prietenul sau Mihai(l) sau chiar Eminescu, ii spune“Badia”. In epistola care s-a pastrat, Toma Nour ii scrie amicului sau despre“Badia al tau”, cu referire clara la Eminescu (al carui prenume el il grafiaza invariabil Mihail).

Nr. de pagini: 120
Anul aparitiei: 2015