Horatiu Malaele este recunoscut astazi nu doar pentru rolurile magistral interpretate pe scena si pe platourile de filmare, ci si ca grafician. Desenele si caricaturile lui sunt foarte bine cunoscute. In volumul de fata nu apar insa nici desene, nici interviuri. 

 

Actorul si graficianul isi surprinde publicul cu o sarja bine echilibrata de povestiri si incercari literare. Si, chiar daca volumul este intitulat Rataciri, cititorul va fi placut surprins sa constate ca autorul nu este deloc un ratacit pe taramul literaturii.

 

Tot ce face Horatiu Malaele, atunci cand nu e pur si simplu exceptional, e de-a dreptul genial. Dovada acest volum pe care l-am citit cu uimire si admiratie. Pe nerasuflate. Ce mai pot sa zic?

                                                                                    Radu Beligan



Copilaria
Si satul...
Cu casa de la tara, casa tatalui meu, casa Tehomirului meu, care-s i tragea numele dupa un copil de-al lui
Basarab ingropat in picioare– dupa cum spunea neica Ionel, ruda noastra majestuoasa din Capitala.

Tehomirul meu cald si nostalgic, cu oameni saraci dar gospodari, guralivi si betivi, oltenii adevarati dintre dealurile ce despart Gorjul de Mehedinti, oltenii man-dri ai fratelui Minulescu– sunt cel din urma
strop de vin din rustica ulcica de pamant pe care l-au sorbit la rand cinci generatii de olteni, cei mai de seama
podgoreni dintre mosneni si oraseni...

Cu mosu’ Lica, tata lu’ tata, cel care ne spunea povesti caraghioase, numai de el stiute, rupte din noaptea ca-
re-i furase prematur vederea, iar noi ne tavaleam de rasprintre porcii lui colorati care mergeau pe biciclete,
si dovlecii lui uriasi plini de broaste ce cantau la muzi-cuta ca Vasilica– chioru’ din capu’ satului...

Cu mama Domnica, mama lu’ tata, cea care ne spala in copaie cu lesie ca pe camasi, si care il luase pe mosu’
pentru ca intr-o noapte, pe cand era si ea tanara, fru-moasa si de maritat, ii aparuse in vis, in cojoc oieresc,
insusi Dumnezeu, care i-a zis„du-te dupa Lica al lu’ Malaele“... si ea s-a dus...

Cu mama Banicoanea, strabunica mea dinspre mama, care bea tuica povestind si chiuind pe luncile Tehomirului, si care a murit pe la nou a zeci si ceva de ani pentru ca
n-a mai vrut ea sa traiasca...

Cu mama Nicu, mama lu’ mama, cea muncitoare, calda si blanda ca un cozonac oltenesc...

Cu mosu’ Hoara, tata lu’ mama, inalt si umflat in piept, chiaburul satului, care nu s-a dat cu comunistii nici
d’al dracu’, indurand mai degraba umilinta de a merge un-sprezece kilometri la o fabrica unde era portar, decat sa fie sluga la„astia care mi-au furat pamantul si viata“...

Cu Mutu’ satului, facatorul de case...

Cu Floarea, cea frumoasa si bogata-n trunchi...

Cu Sile cocosatu’, ce ca zuse dintr-un nuc pe vremea cand era copil si ramasese asa, cocosat si mare-n sula
, iar eu incremeneam cand imi povestea cum incalecase el pe Floarea cea bogata-n trunchi si-i facuse nu stiu ce, de simteam cum ma furnica un ceva prin burta si mai la vale..



Format carte: 130x200
Numar pagini: 112