In cartea ei de debut, Cristina Chira depune marturie ca la inceput nu a fost cuvantul, ci energia, acea capacitate a oamenilor de a actiona. Ca un cantec-manifest al feminitatii al carui refren e tocmai aceasta energie, volumul de fata isi desfasoara forta narativa de la prima pana la ultima fraza, survoland ingenios vietile unor personaje de o vivacitate molipsitoare.

„De ce, Cristina Chira? De ce… Numai nenea Anghelache, al lui Caragiale, ar putea sa spuna de ce, in volumul de fata, fetele (si baietii) care pornesc la drum cu toate panzele si sperantele sus dau gres. In mai fiecare text, scris cu o precizie a descrierii si a amanuntelor remarcabila, exista un hop, ultimul, o enigma lunecand piezis in calea fericirii eroilor. Ce se intampla acolo? iti vine sa intrebi. De ce nu pot ajunge cu niciun chip la liman? De ce? Dar Cristina Chira, cuminte, nu vrea sa raspunza.” (Florin Iaru)