Dangatul prelung al clopotelor Mitropoliei din Targoviste se latea peste cetatea de scaun imbracata in hlamida alba ca sufletul nevarstnicului Theodosie, feciorul lui Voda Neagoe, care se ridicase la Domnul.
Vestea se latise cu repeziciune, sadind un fior de teama in randurile targovetilor. Teama se arata indreptatita, caci tara era primejduita de urdiile lui Mehmed beg Mihaloglu, pasa de Nicopole, care urcasera pe apa Buzaului pustiind totul in cale si luand multime de robi, tineri, femei si copii deopotriva. Pradasera conacele si targurile, apoi focul le mistuise indelung, ca pedeapsa pe capul boierilor buzoieni care cutezasera sa ridice in toamna anului de la Hristos 1521 un domn al lor, pe Dragomir Calugarul, impotriva domnului legiuit al Tarii Romanesti.
Acum si Dragomir, si Theodosie se infatisasera la Tronul Ceresc, iar tara continua sa fie cuprinsa de zavistie caci Mehmet beg, chemat la ceas de cumpana in ajutor de boierii Craiovesti, nu se mai lasa dus. Ba mai mult, trimisese la Inalta Poarta carte sultanului Soliman ca sa-i ceara steag, ca-l voia domn poporul ca pe unul ce-l stia stranepot al voievodului Mihail.

OPINIA CITITORILOR