Destinul istoric al Scolii Sociologice de la Bucuresti, emblematic pentru profilul cultural si stiintific al Romaniei reintregite dupa 1918, este indisociabil si poate imposibil de a fi descifrat si cuprins de catre posteritate in absenta luarii in consideratie a prestatiei de exceptie a ilustrului sau fondator si animator neobosit, savantul de anvergura nationala si internationala Dimitrie Gusti. Veritabil spiritus rector, ctitor de institutii si fauritor de publicatii de profil, inzestrat organizator al unor retele de actiune sociala cu efecte reformatoare, desavarsit pedagog al natiunii sale intr-o epoca tumultoasa de accedere la modernitate si universalitate, mesager vizionar al unui inalienabil crez umanist, fara frontiere, profesorul Gusti a avut in preajma sa discipoli si colaboratori fideli, ale caror devotiune si implicare depline au conferit Scolii ca atare un rol preeminent si proeminent in istoria romaneasca si recunoscut prestigiu la nivel european si international. Intre acestia se cuvine sa-l mentionam la loc de cinste pe cercetatorul de aleasa vocatie, dascalul erudit si metodic, omul de noblete sufleteasca inegalabila, legatarul mesajului maestrului sau condensat in sintagma plina de adevar si expresivitate „sociologia militans”, profesorul Henri H. Stahl. Subscriind la filosofia si ethosul Scolii gustiene, Henri H. Stahl a excelat prin ampla deschidere teoretica si rigoarea metodologica, contribuind cu osardie la elaborarea cadrelor conceptuale si a instrumentarului de lucru in procesul de investigare empirica a realitatilor sociale, gratie carora echipele multidisciplinare ce au intreprins studii monografice, anchete zonale si proiecte la scara nationala au performat si au lasat contributii stiintifice unice despre istoria sociala si structurile configurate ale formelor de existenta comunitara in arealul romanesc.

OPINIA CITITORILOR