— Sa ma lasati in pace! striga dansa. Mi s-a copt mintea din destul pentru ca sa nu ma las a fi amagita de oameni care azi imi cad in genunchi, iara maine ori poimaine, dupa ce s-au saturat de mine, imi arunca in nas vorba ca sunt fata unei slujnici. Mai bine stapana desculta in casa mea decat roaba imbracata in matasuri in casa unuia care nu-i de seama mea. Lasati-l in pace pe Costache, caci el ar zice tot ceea ce ziceti si voi daca nu i-ar ramanea decat sa-si spuna parerea.
— Un om de nimic, intampina Sandu, un ala care pentru cateva sute de lei si-a mancat cinstea si a bagat in grele incurcaturi pe binefacatorul sau, care era chiar tatal d-tale, domnisoara. Si omul acesta, zise el, tot mai are obrazul de a sta in casa aceasta, ca sa-ti impuie capul.
Elvira-l asculta rusinata, cu ochii in pamant, strivita de gandul ca incepuse a-i spune tatalui sau adevarul si nu i l-a spus.