Mai inainte ca Fiul lui Dumnezeu inomenit sa primeasca si sa duca Crucea Sa, aceasta cruce a apartinut oamenilor. La inceput, ea a fost facuta din pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului (Fc. 2, 9). Primul om s-a gandit sa incerce numai un rod al acestuia, insa abia a muscat, ca toata greutatea pomului interzis, cu toate ramurile lui si cu toate mladitele, s-a prabusit pe spinarea celui care a incalcat porunca Domnului. Intunericul, durerea, infricosarea, muncile, bolile, moartea, nevoia, umilirea, vrajba intregii naturi – intr-un cuvant, toate puterile distrugatoare, parca smulgandu-se din pomul destinului, s-au napustit asupra lui; si ar fi cazut in veci fiul maniei in iad, daca Milostivirea, dupa sfatul cel vesnic, nu ar fi intins mainile Sale si nu l-ar fi retinut din cadere. Fiul lui Dumnezeu a trecut asupra Sa povara care apasa pe om, si-a insusit crucea lui...

OPINIA CITITORILOR