In acest eseu incercam sa abordam problema raportului dintre actiunea umana (praxis) si traditie, pornind de la conceptia dualista asupra istoriei fundamentata pe o metodologie sintetica, metafizica si dialectica deopotriva.

Analiza noastra incepe de la studierea relatiei dintre om si natura, inteleasa ca element central al devenirii posibile a structiurii duble a societatii, in cadrul careia se desfasoara dinamica relatiei dialectice dintre praxis si traditie. Incercam sa surprindem aici raportul istoric dintre om si natura, dintre spirit si materie, in toate aspectele sale dorind prin aceasta sa intrezarim un sens al devenirii sale.  

Urmatorul capitol, despre dubla structura a societatii urmareste diacronic si sincronic modul in care se presupun reciproc si interactioneaza cele doua ansambluri de relatii care formeaza societatea umana: structura socio-culturala si structura politica si juridica.  

Pornind de la acest context continuam, in cadrul aceluiasi capitol, analiza raportului dintre actiunea umana (praxis), inteleasa ca unire a spiritului cu materia aflate permanent in consens sau conflict, si traditie, concept pe care il utilizam aici in acceptiunea sa cea mai larga, ca experienta a popoarelor transmisa din generatie in generatie.

Paralel cu aceasta relatie, pe care noi o consideram chintesenta istoriei socio-culturale, construim si o istorie foarte sintetica a ideologiilor politice pe care o vedem ca un proces a carui finalitate posibila poate fi, in opinia noastra, evolutia catre centrismul ideologic, in forma sa totala, absoluta sau, in scenariul mai pesimist, spre o noua forma de totalitarism generat de actualele tare ale societatii contemporane.

In ultimul capitol propunem o viziune noua, dualista in forma si metafizica in continut, asupra rolului egal al elitelor si al maselor in procesul crearii Istoriei, pe care o consideram un rezultat al activitatii comune a acestor doua categorii social-istorice, prin praxis-ul si traditia pe care acestea le desfasoara si le conserva sau le asigura o devenire de la simplu la compex, imbinand conditionalitatea istorica si activitatea constienta, subiectiva.

Tot aici, in acest ultim capitol al eseului, dorim sa identificam, in stransa legatura cu tema eseului si in masura posibilitatilor pe care ni le ingaduie mecanismul extrem de complex al procesului de crestere a complexitatii societatii, misiunea istorica pe care o au elitele si masele in actualul context social-politic mondial si, in perspectiva, in viitorul posibil al devenirii Omului.   

Lucrarea de fata trateaza in profunzime traseul sinuos al istoriei, oferind argumente rationale curentului centrist exprimat prin praxis si traditie, traditia ajungand sa fie o rezultanta, de fapt, a praxis-ului care a concentrat, prin eliminarea aspectelor neesentiale si daunatoare din viata oamenilor, valorile creatoare in lanturi evolutive. Sunt amintite si sustinute idei conform carora arta, ca forma de cunoastere, dezvolta si infaptuieste coeziunea comunitara, precum si impactul catastrofal al interventiei omului in echilibrul naturii prin defrisari necontrolate, industrializare excesiva, ori modificari genetice.

Apreciez ca notabila tinuta stiintifica a lucrarii si meticulozitatea alcatuirii acesteia.

Marius Maracinescu, membru U.Z.P.R.

OPINIA CITITORILOR