La confluenta dintre imperii, interese geopolitice si perioade istorice mereu schimbatoare, intr-o torida zi de vara a anului 1935, destinele a doi tineri localnici, evreica Dora Kapman si ucraineanul Pavel Bacinski, se intersecteaza pe stradutele orasului Cernauti.

Idila ce se infiripa intre ei este totodata un pretext pentru tema devenita „clasica” pentru literatura ucraineana moderna, aceea de regasire/recreare a identitatii etnice, nationale si culturale cu ajutorul reactualizarilor memoriei colective si al toposului urban. Oras multietnic, Cernautiul devine fundal, martor si personaj al acestei povesti de dragoste si al tuturor povestilor de viata ale personajelor.

 In romanul sau de debut, Maxim Dupesko realizeaza o cartografie a Cernautiului de ieri si de azi, o metamorfoza a iubirii in vremuri tulburi ce se indreapta anevoios spre lumina. Intreaga naratiune este structurata pe amanuntul colorat al divagatiilor, plonjarilor in amintiri si al referintelor externe si interne, ceea ce o transforma intr-o incursiune savanta in trecut si intr-un topos mereu actual.

Tema autoidentificarii nationale a eroului se defineste pe parcursul intregului roman si lasa deschisa o intrebare cu valenta universala: este posibil sa-ti gasesti identitatea prin iubire?

OPINIA CITITORILOR