POVESTE DE IUBIRE.Regis Jauffret

În Poveste de iubire (1998), naratorul intră în pielea unui violator maniac care distruge încet-încet, irepresibil deşi animat de cele mai bune intenţii altminteri, viaţa unei femei, torturând-o cu prezenţa şi agresivitatea sa până ce aceasta renunţă la propria identitate. Ea este o modestă vânzătoare, iar el profesor de engleză, un bărbat banal, care la sfârşitul vieţii sale va conchide: "Cu ea am cunoscut singura mea poveste de iubire." Momentul în care o întâlneşte în metrou şi decide, scurt şi hotărât, că tânăra este femeia vieţii sale şi mama copiilor ce vor veni, declanşează întreaga dramă. Povestea se derulează sub semnul persecuţiei, supunerii, sadismului şi cruzimii. Terorizată de prezenţa bărbatului, tânăra nu găseşte calea de a scăpa, lăsându-se supusă. Valoarea romanului, scris cu acea scriitură albă şi sadică din Străinul lui Camus, stă atât în neutralitatea naratorului faţă de o realitate abominabilă, cât şi în denunţarea acestei poveşti ca simplă poveste: la final, se întrebuinţează doar condiţionalul optativ, ca pentru a spune că tot ceea ce s-a întâmplat până acum e o ficţiune. Această particularitate stilistică denotă în acelaşi timp diferenţa dintre ceea ce oamenii visează să fie dar nu sunt în realitate.

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review