Ca stiinta de tip praxiologic (vizand, deci,elucidarea - clarificareafenomenologicǎ a-subiectului, din perspectiva relatiei subiect-obiect),stiintaeconomicǎ nu poate evita modelul evolutionar, deoarece atat individul uman (careeste ancorat, simultan si sinergic, in natura si in cultura) cat si, mai ales, societateaumana generica, se afla sub imperiul evolutiei. In acest moment, in materia teorieieconomice,respectiv a teoriei financiare,comandamentul (metafizic dar sipozitivist) evolutionar a generat deja cateva traiectorii/creode pe care au avut (siau) loc constructii conceptuale, metodologice si instrumentale ingenioase (desi,desigur,polemice) pe linia unei stiinte (sau, cel putin, a unei teorii) economiceevolutionare.Cu toate acestea, pare ca lipseste un principiu general sau, asa cum arfi de dorit,universal, care sa fundamenteze aceasta aspiratie evolutionista.Cele maiimportante si cunoscute propuneri existente in literatura in aceasta materie nu fac,mai mult sau mai putin (dar cu acelasi entuziasm nu prea bine temperat),decat sǎrepete, relativ la biologie, procedura utilizata anterior, relativ la fizica newtoniana -o adaptare, mutatis mutandis, a evolutionismului biologic la un evolutionismeconomic (sau, in cazul care ne intereseaza aici, la un evolutionism financiar, maiexact al pietei financiare). Acest tale quale-ism, de inteles in stadiile initiale ale uneischimbari de paradigma, este, insa, la fel de neproductiv (atunci cand nu este de-adreptul daunator) in cazul unei economii,,biologiste", cum a fost si in cazul uneieconomii,fizicaliste".

Acest al doilea volum al lucrarii noastre privind teoria pietei financiare aspirǎsǎ evite aceasta fundatura, deopotriva epistemologica si metodologica. Dupa ce, inprimul volum s-a emis si examinat ipoteza preferintei adaptive pe piata financiara(care a fost, la randul sǎu, ancorata la conceptul de propensitate, generandconceptul hibrid de proferinta), de data aceasta propunem un principiu pe care-lconsiderǎm fundamental atat pentru evolutia vietii, cat si pentru evolutia societatii:ipoteza autopoieticitatii pietei financiare sau ipoteza pietei autopoietice. Ca opropedeutica la aceasta ipoteza radicala, sunt propuse si examinate doua modelelogice specifice functionarii pietei financiare: binomialul informatie-pret,respectivtrinomialul preferinta-informatie-pret.

Autori: Emil Dinga, Camelia Oprean-Stan, Cristina-Roxana Tanasescu, Vasile Bratian, Gabriela-Mariana Ionescu

OPINIA CITITORILOR