Iubire si Iertare. Versuri Crestine. Lui PETRU DEMETRU POPESCU ii canta inima in poezie nu doar in sunet de rime, ci in marturii de sacru adevar si in vesmant ca de sarbatoare. Iubirea e sfantul lacas; de sub acoperamantul ei arata ca primeste har si dar. Iar darul ei, al iubirii, II contempla in iertare, in uitare de sine, in vindecare; iertarea inseamna vindecare. Si aceasta o da deplin numai Dumnezeu. Numai impartasindu-ne din iubirea lui Dumnezeu, iubind cu iubirea Lui, ne lepadam de noi insine, de egocentrismul ucigator si iubim vindecator, ne inaltam in nemurire:"Doamne, da-ne chip ca de floare,/ Pentru lumea pe care ai creat-o parca din soare, / Invesmanta pe om cu ale Tale virtuti, / Numai Tu sa iI mangai, numai Tu sa-I saruti .. ,/ Da-i fiorul cel cald care naste fratia, / Da-i acordul divin faurind poezia ..." Fericit sufletul care simte astfel in iubire prezenta Duhului Sfant! ... Precum evoca Profetul:"Duhul intelegerii, Duhul puterii" (Isaia 11, 2), Incercarile nu-l fac pe om slab, ci numai il arata daca este slab sau biruitor. Poetul a cunoscut povara lor. Dar si:"Din an in an mai peregrin, / Cu cat mai nor, tot mai senin, / Din crancenul vietii val, / Mereu ma vad iesind la mal! ... Toamnele-n sir ma tot pandeau, / Din pom batran frunze cadeau, / Sufletul parca-l risipeam, / Cu Duhul Sfant il adunam! ..." Aceasta simtire a Duhului Sfant il atrage spre"Cea plina de har", Maica Luminii; cultului atat de slujit azi - stricaciunii - ii raspunde cu imnul inchinat faptului mantuirii:"Doar in Tine, Duhul Sfant a tesut cu raza, / Fapta Nasterii, un cant, / Pururi lumineaza!" Aceste valori eterne ii sunt impartasire nesfarsita si ii tin cugetul in veghere neadormita, ca o candela nestinsa, candela care Ii da si lumina si caldura, viata inimii. Si presimtind amurgul, Indeamna:"Cad zapezi necontenite I larna-n pomii troieniti, / Candela vegherii sfinte I De inghet sa o feriti! I Candela mi-i rau de lacrimi, I O zapada ce ma ninge I Credinta ce chiar In patimi I Niciodata nu se stinge" Credinta, ochiul harului, ochiul luminii celei neapuse, al luminii nemuritoare! La o asemenea Irnpartasanie cheama acest volumas de poezii care, ca o toaca de slujba divina, bate la orice inima de batran, ca si de copil!

Nr. de pagini  : 106
Anul aparitiei : 2014

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review