Antologie gandita de Irina Petras

Volum editat de Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din Romania pentru editia a 9-a a Festivalului National de Literatura FestLit Cluj 2022

Pe coperta: Jan Lievens (1607 1674), Ars vivendi

Semneaza, in ordine alfabetica:

Simona Antonescu, Alexa Gavril Bale, Izabella Bejan-Krizsanoszki, ?tefan Borbely, Ioana Bot, Hanna Bota, Florica Bud, Constantina Raveca Buleu, Mircea Gelu Buta, Leo Butnaru, Dumitru Cerna, Ruxandra Cesereanu, Gabriel Chifu, Eugen Cojocaru, Doina Curticapeanu, Gellu Dorian, Rodica Frentiu, Andrei Gazsi, Horia Garbea, Gabriela Gheorghisor, Gheorghe Glodeanu, Mariana Gorczyca, Leon-Iosif Grapini, Andrea H. Hedes, Vera Ieremias, Florina Ilis, Alexandru Jurcan, ?tefan Jurca, Adrian Lesenciuc, Lukacs Jozsef, Nicolae Manolescu, Menut Maximinian, Mihaela Mudure, Ion Muresan, Olimpiu Nusfelean, Gheorghe Parja, Ovidiu Pecican, Laura Poanta, Flore Pop, Mircea Popa, Adrian Popescu, Horea Porumb, Ilie Rad, Dani Rockhoff, Daniel Sauca, Ion Simut, Karoly Tar, Radu ?uculescu, Razvan Voncu, George Vulturescu

* * *

Caietele si antologiile FestLit Cluj au avut mereu teme serioase, sobre: ?coala Ardeleana si inceputurile modernitatii romanesti si Farmecul etimologiilor. Elogiu limbii romane (2016), Literatura romana – inceputuri si Literatura si feminitate (2017). In 2018, am editat, de Centenarul Unirii, antologia Transilvania din cuvinte. In 2019, am lansat volumul aniversar 70 (Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor si Almanahul literar/Steaua). In anii pandemici, Istoriile literaturii romane (2020) si Scriitorul si Lumea (2021). Le?am adaugat Cartea cuvintelor?madlena, Rondul scriitorilor, Autoportrete in oglinda.
Cum vremurile (g)rele se incapataneaza sa nu treaca, am propus anume pentru editia a 9?a a FestLit Cluj (2022) o tema aparent frivola. Doar aparent. Simplificand: omul se defineste (si) prin pasul important pe care l?a facut transformand in arta nevoile sale fundamentale: hrana, adapostirea, perpetuarea; dar si datele destinale, moartea, sau cele esentiale pentru supravietuirea sa ca om, comunicarea verbala si gandirea. Specia umana isi asigura dainuirea nu doar prin moarte in beneficiul urmasilor, ca la celelalte vietuitoare, ci si prin „memorie culturala”. Nemurirea se asigura prin urmasi, fireste, dar o nemurire de un grad mai inalt si mai personalizata poate fi atinsa prin opera.
Odata cu descoperirea focului, apare gatitul. Nu intamplator, in limba romana a gati e ruda cu a se gati, cu impodobirea vestmintelor si a trupului; amandoua trimit la senzatia ca lucrurile nu sunt gata, ca mai pot fi imbunatatite, ca imaginatia are spatiu de desfasurare. Picturile rupestre sunt deja si infrumusetari/gatiri ale adapostului.
Arta culinara sta alaturi de ars amandi, de ars vivendi, de ars moriendi. Cum lor, scriitorilor, le e la indemana si ars bene dicendi, am fost sigura ca vor sti sa divagheze cu stil despre ospete, despre bucate. Ma gandesc la stil ca „talent, arta de a exprima ideile si sentimentele intr?o forma aleasa, personala”, dar nu ignor sensul de „condei de metal sau de os, ascutit la un capat si turtit la celalalt, cu care se scria in Antichitate pe tablitele de ceara”.
Ars culinaria pune la bataie mai multe simturi, iar desavarsirea se atinge prin imbinarea lor. O mancare buna imbie mai intai cu miresmele si aromele ei (fascinatia olfactiva e un subiect de luat in seama); apoi place ochilor prin dichisirea platourilor si armonia culorilor rumenite; in fine, se adreseaza papilelor gustative. Nici sfaraitul si bolborositul in oale si tingiri nu?i de ocolit. Interesant ca, legat la ochi si cu nasul prins cu o clama, omul nu mai simte clar gustul bucatelor, ba le chiar incurca. Imi place proba necesarei colaborari a simturilor pentru o experienta gastronomica deplina.
Dar ospetele sunt si desfatari ale mintii, bune prilejuri ale schimbului de idei la un pahar de vorba. Comesind, bucatele sunt mai gustoase si lumea mai frumoasa. Sa mananci singur nu are niciun haz. A comesi – verb inventat de mine de la comesean, cu gandul la placuta reunire in jurul unei mese imbelsugate.
Dintr?o carte daruita mie de un tanar coleg grijuliu cu bibliografia mea la tema: Daniela Ulieriu, Doina Popescu, Trei secole de gastronomie romaneasca. De la muhalebiu si schembea la volovan si galantina (Paralela 45, 2018) –, am aflat multe despre cartile de bucate romanesti de la Manuscrisul brancovenesc, scris de Stolnicul Cantacuzino pe la 1700, la Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu, cu 200 retete cercate de bucate…, 1840, la cartea Mariei Maurer, 190 ratete de bucate…, pe la 1849, si pana la Sanda Marin, cu editia din anii 1930. De la Lukacs Jozsef, aflam chiar in acest volum despre Carticica meseriei de bucatar aparuta la Cluj, in limba maghiara, in 1695, asadar cativa ani inaintea Manuscrisului brancovenesc. Excelente detalii despre minunata istorie a mirodeniilor ajunse in Europa puteti descoperi in cartea argentinianului Federico Kukso, Odorama. Istoria culturala a mirosurilor (traducatoare Cornelia Radulescu, Baroque Books&Arts, 2022).
Petrecere cu stil se asaza in continuarea volumasului Varza a la Cluj. Bucate felurite de scriitori povestite, pe care l?am provocat in 2010 pentru traditionala Reuniune de toamna?iarna. ?i de data aceasta, am lasat frau liber manierelor de abordare a temei. A fost mai greu cand am incercat sa grupez cumva raspunsurile primite. Pana la urma, am identificat trei posibile sectiuni, functie de perspectiva dominanta: I. eseuri despre prezenta bucatelor in literatura, descrieri ale unor obiceiuri culinare de la noi si de aiurea, de astazi sau de odinioara, intamplari cu scriitori in ospetie; II. fragmente de opera (proza) in care alimentele joaca un rol si III. amintiri impanate cu mancaruri si bauturi, retete. In interiorul celor trei sectiuni, am apelat la ordinea alfabetica a numelor oaspetilor. Fotografiile mi?au fost trimise de autori sau le?am selectat eu din arhiva Filialei sau de pe fb. Am ales anume sa nu dau legenda – e, nu?i asa?, o petrecere de familie, ne cunoastem unii pe altii.
Privirile sunt incantator de diferite, diverse. Am constatat cu placere ca scriitorii au dialogat adesea pe deasupra textelor, trimitand firesc unii la altii.
Multumesc tuturor pentru contributia lor gustoasa la petrecerea noastra scripturala! Petrecere minunata si pasnica fiindca aici pot sta impreuna si oameni care, poate, nu ar comesi in viata reala.
Lectura placuta si Pofta buna tuturor!

                                                                                        IRINA PETRA?