Perspective: o sinteză filosofică originală a estului şi vestului - vol. 1 - caiete de însemnări - partea I + II - Paul Brunton. Sinteză filosofică originală a estului şi vestului. Să mergi la şcoală este un lucru, să fii educat este un altul, deşi acestea coincid ca şi timp. Să înveţi de la un profesor înseamnă pregătire. Să înveţi de la viaţă în lume, înseamnă observaţie. Să înveţi de la tine însuţi, înseamnă intuiţie. A te împărţi în cunoscător şi cunoscut înseamnă a trăi în dualitate. Antiteza cunoscător-cunoscut nu îi este străină, la fel cum şi opoziţia dintre realitate şi iluzie este lipsită de înţeles pentru el. Unicitatea existenţei sale este absolută. întoarcerea la acea conştientă, care priveşte lumea doar sub aspectul ei monistic, este înţelegerea adevărului deţinut de un înţelept. Când gândirea raţională poate percepe că nu se poate depăşi pe ea însăşi, că nu poate produce mai mult decât un alt gând, înseamnă că a a ajuns la capătul călătoriei sale şi şi-a îndeplinit funcţia cuvenită. Adevărul metafizic este aparenţa realităţii, cunoaşterea raţională a ei; dar nu este însăşi realitatea, nu este înţelegere. Pentru cunoaştere e nevoie ca un al doilea lucru să fie cunoscut; prin urmare, cunoaşterea metafizică fiind duală, nu poate produce niciodată înţelegere, care este non-duală. Realitatea trebuie să rămână de sine stătătoare în măreţia ei, fără să depindă de ceva sau să aibă vreo relaţie cu cineva; mereu a fost, este şi mereu va fi. Este incapacitatea raţiunii umane de a înţelege super-raţionalul, inefabilul divin, pe care Omar Khayyâm a încercat să-l exprime în minunatele sale catrene, care au fost înţelese atât de greşit de către cititorii occidentali. Dacă "Rubaiyat" a lui Omar este doar refrenul unui beţiv dintr-o cârciumă, atunci Noul Testament este doar o mâzgălitură dintr-un colţ izolat al Imperiului Roman. Cupa limbajului este prea mică pentru a ţine vinul Absolutului. Un gând al Minţii ca şi Gol este un "ceva" cu nimic mai mic decât un gând al marilor munţi şi prin urmare ne împiedică să înţelegem Golul. Ar trebui să îi privim pe marii iniţiatori, pe marii mântuitori ai rasei umane, cum au fost Iisus şi Buddha, ca pe nişte unelte divine. Centrul individual de putere pe care fiecare l-a lăsat în urmă pe acest pământ s-a extins mult timp dincolo de moartea lor trupească şi a continuat să răspundă cu speranţă celor care au avut încredere în el, dar apoi a scăzut în strălucire şi se va încheia în cele din urmă după ce o perioadă istorică se va fi sfârşit. Nici o religie organizată nu durează în forma ei originală decât o perioadă limitată de timp. Toate marile religii ale antichităţii timpurii au pierit. Iniţiatorii nu au fost, se ştie, nişte oameni obişnuiţi. Ei aparţineau unor nivele superioare ale gândirii şi existenţei. Veneau din sfere ale unei conştiinţe superioare umanităţii obişnuite. A fost ceva cu totul special, dar asta nu îi face nişte zei. Nici nu justifică faptul că noi astăzi trăim în trecut sau ne bazăm pe ceva ce dispare. Pentru că în ciuda tuturor scăpărilor şi regreselor, umanitatea se îndreaptă acum spre o eră intelectuală. Iată un motiv pentru care acum ea trebuie să ofere proprii ei dascăli, trebuie să recunoască şi să aprecieze pe proprii ei înţelepţi. Pentru că în era care vine nu ne mai putem aştepta la descendenţi ai acestor doi iniţiatori de esenţă superioară, pe care i-am menţionat anterior. Nu vor mai fi alţi Mesia decât cei care vor evolua din mijlocul nostru.