Sintagma „a fost odata ca niciodata” prefigureaza un final intotdeauna fericit. Dar in cadrul acestei paradigme cu structura deja consacrata se deruleaza mereu alte evenimente, fatete ale unei lectii cu iz moralizator, care fascineaza cititorul prin originalitatea si ineditul lor. In acest tipar narativ se incadreaza si povestea „Penele dragonului”, scrisa de Arnica Esterl si ilustrata de Olga Dugina si Andrej Dugin.

Asadar, a fost odata ca niciodata un hangiu bogat care avea o fata pe nume Lili. Aceasta se indragosti de fiul unui taietor de lemne, un baiat sarac numit Gelu si, dorind sa se casatoreasca cu el, isi marturisi dorinta tatalui. Nemultumit de conditia sociala a tanarului si cautand sa descurajeze posibila casatorie, hangiul ticlui un plan: il trimise pe tanar la dragonul cel fioros si crud din padure, pentru a-i aduce trei pene de aur. Gelu, curajos fiind, stia ca va gasi o solutie pentru a multumi hangiul, asa ca porni la drum.

In calea sa, Gelu intalni oameni vaicarindu-se din diverse pricini, iar problemele lor isi gaseau rezolvare numai cu ajutorul intelepciunii dragonului. Promitandu-le ca-l va intreba pe acesta ce era de facut, tanarul isi continua drumul pana la castel.

In splendorile din locuinta dragonului, Gelu o gasi doar pe sotia acestuia; din fericire, dragonul nu era acasa. Baiatul ii povesti acesteia despre Lili si despre misiunea data de tatal ei, dar si despre oamenii intalniti pe drum: despre necazul omului cu fata bolnava, despre pomul care nu mai rodea mere de aur, despre dorinta luntrasului. Sotia dragonului ii fagadui lui Gelu ca-l va ajuta si-l puse sa se ascunda sub pat, ca sa afle raspunsul la toate intrebarile sale. In curand, dragonul ajunse acasa, dar simti numaidecat miros de om! Va reusi tanarul sa duca la bun sfarsit misiunea incredintata si sa-i ajute pe cei care se bizuie pe curajul sau?

Subsumata structurii narative a basmului, povestea „Penele dragonului” traduce in limbaj contemporan o lectie despre intelepciune, buna-credinta si curaj, prin intermediul personajului principal, Gelu. Respectand gradual tipologia constructiva a protagonistilor din basm, Gelu insufleteste un mesaj narativ cu valoare universala: reusita misiunii este strans legata de calitatile sale, in timp ce rasplata baneasca nu reprezinta un scop, ci o consecinta secundara. Truda depusa si ajutorul acordat aproapelui sunt rasplatite, iar lacomia si viclenia, recognoscibile in imaginea hangiului, sunt pedepsite.

Imbogatita de ilustratii cu tematica medievala, cu detalii abundente si cromatica vie, povestea „Penele dragonului” aduce in atentia lectorului un mesaj cu valoare morala fundamentala, accentuand triumful calitatilor asupra metehnelor, din cele mai vechi timpuri, pana in zilele noastre.

OPINIA CITITORILOR